O, Dulce Primăvară

Autor: Iosif Lazăr | Album: Volumul 1 | Tematica: Revenirea Domnului
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 30/10/2024

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Cantarea cantarilor 2:12-17

Cantarea cantarilor 2:12 Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
Cantarea cantarilor 2:13 Se pârguiesc roadele în smochin şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Cantarea cantarilor 2:14 Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce şi faţa ta, plăcută.” –
Cantarea cantarilor 2:15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! –
Cantarea cantarilor 2:16 Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.
Cantarea cantarilor 2:17 Până la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart!

Strofă 1

O, dulce Primăvară,
o, Vreme a cântării,
o, mult dorită Ţară
a binecuvântării,
o, când voi fi în Tine,
să cânt cu-aşa simțire,
/: să cânt fără suspine,
Iubitului meu Mire? :/

Strofă 2

O, iarna este dusă,
și ploaia, pe ogoare,
și minunat răsună
a harului cântare!
Curând ea răsuna-va
pe-ntinse zări albastre,
/: şi însoți-va slava,
şi harul nunții noastre! :/

Strofă 3

E ziua cu răcoare:
Tu, Crinul de lumină
cu straiul de ninsoare,
coboară în grădină!
Dorita Ta Mireasă,
a Ta Neprihănită,
ea singură Aleasă
și Scumpă, Preaiubită,
cu dor în cale-Ţi iasă,
în har împodobită!

1 / 1 ▲

1. O, dulce Primăvară,
o, Vreme a cântării,
o, mult dorită Ţară
a binecuvântării,
o, când voi fi în Tine,
să cânt cu-aşa simțire,
/: să cânt fără suspine,
Iubitului meu Mire? :/

2. O, iarna este dusă,
și ploaia, pe ogoare,
și minunat răsună
a harului cântare!
Curând ea răsuna-va
pe-ntinse zări albastre,
/: şi însoți-va slava,
şi harul nunții noastre! :/

3. E ziua cu răcoare:
Tu, Crinul de lumină
cu straiul de ninsoare,
coboară în grădină!
Dorita Ta Mireasă,
a Ta Neprihănită,
ea singură Aleasă
și Scumpă, Preaiubită,
cu dor în cale-Ţi iasă,
în har împodobită!

I: Volumul 1, cântarea 270