1. O, Dumnezeul nostru Mare,
ce minunat e al Tău Nume,
mai luminos ca orice soare,
și-n veșnicie nu apune!
Mai sus ca cerurile 'nalte,
se 'nalţă slava Ta-n vecie,
căci soare, lună, stele, toate,
Ţi-aduc, Părinte, slavă Ţie!

2. Uimit, privesc din zare-n zare,
în miez de zi şi-n nopţi cu stele,
căci toate sunt a Ta lucrare,
dar Tu eşti mai presus de ele!
Când le privesc, îmi zic: "O, Doamne,
ce este omul de țărână,
căruia Tu i-ai dat suflare,
şi-l ocrotești cu sfânta-Ţi mână?"

3. Tu l-ai încununat cu cinste
şi slavă-n lumea pământească,
și-asupra lui, Tu iei aminte,
să-l duci în slava Ta cerească!
O, slavă Ţie, pentru harul,
ce, prin Hristos, l-ai dat în lume;
prin el, zbura-vom în Hotarul
în care-i soare Sfântu-Ți Nume!

I: Volumul 1, cântarea 276