1. Iubit Isuse, Mire Drag,
e miezul nopții-acum lăsat,
căci veacuri au trecut șirag,
de când la cer Te-ai înălțat,
/: și-ai Tăi, mereu, Te-au așteptat! :/

R: O, vino, Mire Preaiubit,
căci așteptarea-i tot mai grea,
ca zorii, vino-n slava Ta
ce-n veci nu va avea sfirșit!

2. Atât de mulți înșelători
s-au arătat de când Te-ai dus!
O, vino mai curând pe nori,
fă timpul așteptării-apus,
/: căci Te dorim, Iubit Isus! :/

3. Al Duhului Preasfânt îndemn,
de-a Te chema, Îl ascultăm;
mai toarnă-n noi sfânt untdelemn,
cu dor aprins să Te-așteptăm,
/: ca-n cerul slavei să zburăm! :/

I: volumul 1, cântarea 52