1. Când trec prin foc, prin ape tulburi,
prin valea umbrei morții când pășesc,
când sunt răpus de negre gânduri,
/: Isuse-mi spui: "Eu nu te părăsesc!" :/

R: Ajută-mi să mă-ncred deplin
în mare bunătatea Ta,
ce-mi face-al vieții cer senin,
din nou, Isus, să-Ţi pot cânta!

2. Când prigonire lași să-mi vină,
şi spinii-n suflet intră dureros,
mi-aduci Tu pacea Ta deplină,
/: Isuse, Bun Samaritean milos! :/

3. Când nedreptăți, ca grele pietre,
lovesc în sufletu-mi răpus, zdrobit,
Tu inima mi-o faci să ierte,
/: să-nmiresmeze ca un crin rănit! :/

4. Doar în cuptorul suferinței,
văd Fața Ta de Fiu de Dumnezeu,
și nou avânt îmi dai credinței,
/: să-Ți cânt și-n suferință, Domnul meu! :/

I: Volumul 1, cântarea 282