1. Părinte-a toate Creator,
ce porți în Ființa-Ți nemurirea,
și fericit Stăpânitor,
cât de măreaţă Ţi-e zidirea!
Tu, cerurile le-ai întins
peste genuni nemărginite;
cum ai putea fi Tu cuprins
de-a noastre gânduri mărginite?

2. Măreţul soare, luminos,
cu strălucirea-i orbitoare,
străbate cerul, glorios,
ca un viteaz, pe-a lui cărare!
Pe bolta nopţii strălucesc
noian de stele sclipitoare,
și toate slava Ta vestesc,
înțelepciunea Ta cea mare!

3. Tu sufletu-mi înviorezi,
cu legea Ta desăvârșită,
şi duhu-n ceruri mi-l aşezi,
să-Ţi cânte slava-nveșnicită!
Părinte-al slăvilor cereşti,
fă cerul cântecelor mele,
pe care Tu să strălucești,
mai plin ca cerul plin de stele!

I: Volumul 1, cântarea 283