1. Îmi este sufletul mâhnit
și geme de durere,
căci valuri multe au izbit
în luntrea vieții mele!
Talazuri mari întruna bat,
și-un val un alt val cheamă,
mi-e sufletul îndurerat
şi-ntreg cuprins de teamă!

2. O, Tatăl meu Îndurător,
doar un cuvânt rostește
şi mustră valu-ameţitor,
furtuna o opreşte!
Fă să răsară dintre nori,
înlăturând primejdii,
ai bucuriei Tale zori
și soarele nădejdii!

3. Din ape-adânci când sunt scăpat,
plin de recunoștință,
mi-e sufletul înseninat,
și-Ți cântă-ntreaga-mi fiinţă!
Și pentru grele încercări
Îți mulțumesc, Părinte,
căci toate sfintele-Ţi cărări,
sunt dragoste fierbinte!

I: Volumul 1, cântarea 289