1. Mă-ncred în Tine, Doamne Bun,
mă-ncred din nou în Tine,
când nori în jurul meu se-adun,
și grea furtună vine!
Tu-aduci pe cerul vieţii nori
spre-o roadă mai deplină,
dar și lumina altor zori,
prin har, Tu faci să-mi vină!

2. Mă-ncred în Tine, Doamne Sfânt,
când vin puhoi, ispite;
Tu izbăvirea mea ești, când,
talazuri vin, cumplite!
Mă-ncred în bunătatea Ta,
ce-n haru-Ţi mă păstrează;
Tu nu-ncetezi a mă veghea,
de-i noapte sau amiază!

3. Mă-ncred în Tine, Scump Isus,
mă-ncred până la moarte,
și-Ți cer, de har, mai îndeajuns
să-mi faci, întruna parte!
Doar Tu mi-eşti Scut şi Ajutor,
în scurta mea trăire,
să pot să Te aştept cu dor,
să vii, o Dulce Mire!

I: Volumul 1, cântarea 291