Se duce floarea tinereții
Se duc și anii far’ să știi
Cu fiecare ceas te-apropii
Mai mult, mai mult de veșnicii.
Se duc, se duc și anii tai,
Dar nu-i oricum ce faci cu ei…
Poți să câștigi sau poți să pierzi
În ei comoara vietii-ntregi.
Se duce zâmbetul ca roua
Cu el și fericirea ta
Și-n urmă poate doar tristețea
Îți umple anii, viața ta.
Pășesc alaturea cu anii
A tale fapte ce-ai făcut
Și-n noua zi a dimineții
Toți anii tăi pot fi știuți.
Se duce glasul bucuriei
Când te desparti de toți cei dragi
Dar nu uita ca despărțirea
De Dumnezeu e cea mai grea. Amin!