1. Ce minunaţi sunt ochii Tăi,
precum senina zare,
precum un stol de porumbei,
pe margini de izvoare!
Privirea Ta, Isus Iubit,
cea blândă și duioasă,
cu-atâta har m-a-nvăluit,
și pace-n duh îmi lasă!

2. Seninul păcii neînfrânt,
tot sufletu-mi cuprinde,
şi inima în dulce cânt,
de dragul Tău, s-aprinde!
De-aş fi bătut de păzitori,
mahrama de mi-ar smulge,
Isus, mi-aduci seninii zori,
și-alinul păcii dulce!

3. În ochii Tăi eu n-am cusur,
o, Mire dintre stele,
de-aceea-mi curg ca blând susur,
dulci cântecele mele!
O, Domnul Păcii, Mire Drag,
în pace mă păstrează,
cu candela iubirii-n prag
să Te aștept mai trează!

I: Volumul 1, cântarea 309