1. Ce minunată e iubirea,
în inimă când e-nflorită,
/: ea-i taina ce dă fericirea,
vieții-n care-i răsărită! :/

R: Iubire Minunată,
viaţa noastră-Ți dăm!
Păstrează-ne-o curată,
şi-aşa să Te-aşteptăm!

2. Ce sfințitoare e iubirea,
când jar e pe altarul vieții,
/: când stăpânește ea trăirea,
când ea-i dă nimbul frumuseţii! :/

3. Ce mângăiere e-n iubirea
din vremea zăbovirii grele,
/: nădejde-mi dă s-aștept răpirea,
în Țara cea mai sus de stele! :/

4. Ce scump Tezaur e iubirea,
când inima-i a Ta întreagă,
/: Tu, Mirele ești Răsplătirea
Miresei Tale cea Preadragă! :/

I: Volumul 1, cântarea 313