1. Când vine suferinţa-n viața mea,
când focul ei mă arde dureros,
să cred că mi-o trimiți spre slava Ta,
Părinte, și spre slava lui Hristos!

R: Nu-s stări mai 'nalte-n care-Ţi pot privi
al slavei Tale Chip strălucitor,
și mai aproape nu Te pot simți,
Părinte, ca-n văpaia de cuptor!

2. În suferința ce-mi trimiți, e-un dar
din partea Ta, Părinte Preaiubit,
în ea se-ascunde-un nou și proaspăt har,
ce, fără ea, eu nu l-aș fi primit!

3. Îți mulțumesc de-atâtea suferinţi
ce mi le dai pe-al vieții mele drum,
căci calea crucii-i calea celor sfinţi,
pe ea văd sfinții slava Ta, de-acum!

I: Volumul 1, cântarea 321