1. Cu inimă smerită şi plină de iubire,
s-ascult, Isus, cuvântu-Ți,
susuru-i blând, subțire!
Vorbirea Ta divină,
un cântec drag îmi fie,
/: un zbor uşor și dulce
mai sus de-a țărnii glie! :/

2. Poverile din suflet,
aşa-ndelung purtate,
mi se topească-n zarea
luminii nevisate,
în freamătul de harfe
din cerul drag, în care
/: mă sui, când stau, Isuse,
la sfintele-Ţi picioare! :/

3. Isuse Drag, iubirea
ce-n ochi Îţi strălucește,
de-a vieții pierderi, toate,
deplin mă răsplăteşte!
De n-ar fi nicăirea
Eternă Fericire,
/: a vieții Parte Bună,
Tu-mi ești, Isus - Iubire! :/

I: Volumul 1, cântarea 331