1. Isuse, Prieten Minunat,
ce mă-nsoțești pe-a vieții cale,
/: toți anii mi-ai înseninat
cu harul bunătăţii Tale! :/

2. În ani fragedei pruncii,
când nu-mi știam vreun rost pe lume,
/: am ştiut că fericit voi fi
de las iubirea-Ţi să mă-ndrume! :/

3. Toţi anii tineri mi-ai umplut
cu-atâta har și strălucire,
/: căci Tu, Isus, mi-ai fost Avut,
mi-ai fost Cântare şi Iubire! :/

4. În lungul anilor șirag,
prin soare sau furtuni în viaţă,
/: Isuse, Prieten Bun și Drag,
mi-ai fost Tărie și Povaţă! :/

5. Isuse, Prieten Minunat,
tovarăș vremurilor grele,
/: în dulce cântec mi-ai schimbat
toți anii pribegiei mele! :/

I: Volumul 1, cântarea 339