1. Iubitule, Tu n-ai în lume
un loc măcar să fii dorit,
n-ai avuții şi nici un nume
c-al multora de prețuit!

R1: Dar Dragostei, Tu-i eşti lzvorul,
şi flacăra și jarul ei,
/: nu știe nimenea ce-i Dorul,
cum Tu, Iubitule, ştii ce-i! :/

2. Tu n-ai, Iubitule, mulțime,
să Te urmeze cu alai,
dar celui ce la Tine vine,
comori de har ceresc îi dai!

R2: Căci Dragostei, Tu-i ești Izvorul,
şi flacăra și jarul ei,
/: nu știe nimenea ce-i Dorul,
cum Tu, Iubitule, ştii ce-i! :/

3. Iubirea Ta mă răsplătește,
când eu, Iubitule, Te-aleg,
și lumea când mă prigonește,
Tu ești al meu, al meu întreg!

R3: Căci Dragostei, Tu-i ești Izvorul,
şi flacăra și jarul ei,
/: nu știe nimenea ce-i Dorul,
cum Tu, Iubitule, ştii ce-i! :/

4. Comoara dragostei divine,
în inimă mi-o torni, Isus,
că nu-mi doresc decât pe Tine,
Iubitule, şi jos și Sus!

R4: Căci Dragostei, Tu-i ești Izvorul,
şi flacăra și jarul ei,
/: nu știe nimenea ce-i Dorul,
cum Tu, Iubitule, ştii ce-i! :/

I: Volumul 1, cântarea 385