1. Isuse, Chipul Tău de har
şi farmecul Ființei Tale,
și dragostea-Ți ce arde jar,
m-a dus pe-a urmei Tale cale,
într-al pustiei ars hotar
/: și într-a Plângerilor Vale! :/

2. Pustia-n care-acum trăiesc,
deşartă are orice zare,
dar când cu Tine vieţuiesc,
mi-e zarea plină de cântare,
căci Mire Drag, eu Te iubesc.
/: Tu mi-ești a vieții Desfătare! :/

3. De-ar fi-n pustie să rămân,
Isus, și-n veacul care vine,
cât mi-eşti al inimii Stăpân,
Izvoru-a ce-i Frumos și Bine,
stând alipit de sfântu-Ți Sân,
/: e Rai pustia pentru mine! :/

I: Volumul 1, cântarea 391