1. Să nu mă clatin în credința
în Tine, Domnul meu Hristos,
ci ea să-mi facă-oricând fiinţa,
cum este-a Ta, Cel credincios!

R: O, Mire Preaiubit,
cu focul ei sfinţit,
/: îmi umple inima deplin,
să Te aştept cu cânt senin! :/

2. Să nu mă clatin în nădejdea,
venirii Tale, Scump Isus,
căci clătinarea e primejdia
de-a pierde harul ei nespus!

3. Înflăcărează-mi, Tu, iubirea,
spre Tine, Mirele meu Drag,
și jar aprins îmi fă trăirea,
și-aşa să Te aștept în prag!

4. Îmbracă-mi în podoabe sfinte
ființa-ntreagă, Mire Sfânt,
să pot să-Ţi ies oricând 'nainte,
cu candela mai viu arzând!

I: Volumul 1, cântarea 397