Ioan 13:34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
Ioan 13:35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
Strofă 1
Ne-ai arătat cum să trăim, Ne-ai învățat să ne iubim Și când ne e prea greu Să ne-ndreptăm privirea către ceruri. Și totuși, Doamne, ne e greu, Nu mai știm ce e bun sau rău. Din tot ce-avem și știm Nu mai aflăm cărarea către ceruri.
Refren
O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har Și spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum. Suntem ai tăi și mari, și mici, și buni, și răi; Întinde brațul tău și ne condu pe-al nostru drum.
Strofă 2
Cu cât mai mult am descoperit, Mai complicați am devenit, Dar am găsit ceva Din sensul vieții ce ai pus-o-n noi. Te căutăm în univers Și vrem să știm al lumii mers, Dar tot uităm Să fim mai buni cu cei de lângă noi.
Strofă 3
De ne-am putea elibera, Bariere, ziduri, sfărâma, Am rămâne toți umili Și simpli și adevărați. Ne-ai fi tu, Doamne, singur țel Și ne-am privi-ntre noi la fel, Ne-am da mâinile Și-am fi cu-adevărat cu toții frați.
Strofă 1
Ne-ai arătat cum să trăim, Ne-ai învățat să ne iubim Și când ne e prea greu Să ne-ndreptăm privirea către ceruri. Și totuși, Doamne, ne e greu, Nu mai știm ce e bun sau rău. Din tot ce-avem și știm Nu mai aflăm cărarea către ceruri.
Refren
O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har Și spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum. Suntem ai tăi și mari, și mici, și buni, și răi; Întinde brațul tău și ne condu pe-al nostru drum.
Strofă 2
Cu cât mai mult am descoperit, Mai complicați am devenit, Dar am găsit ceva Din sensul vieții ce ai pus-o-n noi. Te căutăm în univers Și vrem să știm al lumii mers, Dar tot uităm Să fim mai buni cu cei de lângă noi.
Strofă 3
De ne-am putea elibera, Bariere, ziduri, sfărâma, Am rămâne toți umili Și simpli și adevărați. Ne-ai fi tu, Doamne, singur țel Și ne-am privi-ntre noi la fel, Ne-am da mâinile Și-am fi cu-adevărat cu toții frați.
1 / 1▲
1. Ne-ai arătat cum să trăim,
Ne-ai învățat să ne iubim
Și când ne e prea greu
Să ne-ndreptăm privirea către ceruri.
Și totuși, Doamne, ne e greu,
Nu mai știm ce e bun sau rău.
Din tot ce-avem și știm
Nu mai aflăm cărarea către ceruri.
R: O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har
Și spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum.
Suntem ai tăi și mari, și mici, și buni, și răi;
Întinde brațul tău și ne condu pe-al nostru drum.
2. Cu cât mai mult am descoperit,
Mai complicați am devenit,
Dar am găsit ceva
Din sensul vieții ce ai pus-o-n noi.
Te căutăm în univers
Și vrem să știm al lumii mers,
Dar tot uităm
Să fim mai buni cu cei de lângă noi.
3. De ne-am putea elibera,
Bariere, ziduri, sfărâma,
Am rămâne toți umili
Și simpli și adevărați.
Ne-ai fi tu, Doamne, singur țel
Și ne-am privi-ntre noi la fel,
Ne-am da mâinile
Și-am fi cu-adevărat cu toții frați.