Departe de casă-am plecat Rătăcind fără rost deseori Cu-n suflet atât de-apăsat De poverile care mă dor /: Îmi răsună în minte un glas Este vocea Părintelui meu Ce-mi spunea lumea largă s-o las Să mă-ntorc iarăși la Dumnezeu :/
Refren
Fiu rătăcitor, întoarce-te acasă, Vezi cât ți-e de greu fără Dumnezeu! Privește-L, e Tatăl, te așteaptă-n prag Cu toată bucuria te va primi cu drag!
Strofă 2
În lume-am rămas un străin Ca o frunză purtată de vânt, Îmi doream ca să scap de suspin Și s-ascult al căminului cânt. /: Oare pot să mă-ntorc înapoi La Părintele ce m-a iubit Și să-I spun cât îmi pare de rău De tot harul ce l-am risipit :/
Strofă 1
Departe de casă-am plecat Rătăcind fără rost deseori Cu-n suflet atât de-apăsat De poverile care mă dor /: Îmi răsună în minte un glas Este vocea Părintelui meu Ce-mi spunea lumea largă s-o las Să mă-ntorc iarăși la Dumnezeu :/
Refren
Fiu rătăcitor, întoarce-te acasă, Vezi cât ți-e de greu fără Dumnezeu! Privește-L, e Tatăl, te așteaptă-n prag Cu toată bucuria te va primi cu drag!
Strofă 2
În lume-am rămas un străin Ca o frunză purtată de vânt, Îmi doream ca să scap de suspin Și s-ascult al căminului cânt. /: Oare pot să mă-ntorc înapoi La Părintele ce m-a iubit Și să-I spun cât îmi pare de rău De tot harul ce l-am risipit :/
1 / 1▲
1. Departe de casă-am plecat
Rătăcind fără rost deseori
Cu-n suflet atât de-apăsat
De poverile care mă dor
/: Îmi răsună în minte un glas
Este vocea Părintelui meu
Ce-mi spunea lumea largă s-o las
Să mă-ntorc iarăși la Dumnezeu :/
R: Fiu rătăcitor, întoarce-te acasă,
Vezi cât ți-e de greu fără Dumnezeu!
Privește-L, e Tatăl, te așteaptă-n prag
Cu toată bucuria te va primi cu drag!
2. În lume-am rămas un străin
Ca o frunză purtată de vânt,
Îmi doream ca să scap de suspin
Și s-ascult al căminului cânt.
/: Oare pot să mă-ntorc înapoi
La Părintele ce m-a iubit
Și să-I spun cât îmi pare de rău
De tot harul ce l-am risipit :/