Departe de casă-am plecat Rătăcind fără rost deseori Cu-n suflet atât de-apăsat De poverile care mă dor /: Îmi răsună în minte un glas Este vocea Părintelui meu Ce-mi spunea lumea largă s-o las Să mă-ntorc iarăși la Dumnezeu :/
Refren
Fiu rătăcitor, întoarce-te acasă, Vezi cât ți-e de greu fără Dumnezeu! Privește-L, e Tatăl, te așteaptă-n prag Cu toată bucuria te va primi cu drag!
Strofă 2
În lume-am rămas un străin Ca o frunză purtată de vânt, Îmi doream ca să scap de suspin Și s-ascult al căminului cânt. /: Oare pot să mă-ntorc înapoi La Părintele ce m-a iubit Și să-I spun cât îmi pare de rău De tot harul ce l-am risipit :/
Strofă 1
Departe de casă-am plecat Rătăcind fără rost deseori Cu-n suflet atât de-apăsat De poverile care mă dor /: Îmi răsună în minte un glas Este vocea Părintelui meu Ce-mi spunea lumea largă s-o las Să mă-ntorc iarăși la Dumnezeu :/
Refren
Fiu rătăcitor, întoarce-te acasă, Vezi cât ți-e de greu fără Dumnezeu! Privește-L, e Tatăl, te așteaptă-n prag Cu toată bucuria te va primi cu drag!
Strofă 2
În lume-am rămas un străin Ca o frunză purtată de vânt, Îmi doream ca să scap de suspin Și s-ascult al căminului cânt. /: Oare pot să mă-ntorc înapoi La Părintele ce m-a iubit Și să-I spun cât îmi pare de rău De tot harul ce l-am risipit :/
1 / 1▲
1. Departe de casă-am plecat
Rătăcind fără rost deseori
Cu-n suflet atât de-apăsat
De poverile care mă dor
/: Îmi răsună în minte un glas
Este vocea Părintelui meu
Ce-mi spunea lumea largă s-o las
Să mă-ntorc iarăși la Dumnezeu :/
R: Fiu rătăcitor, întoarce-te acasă,
Vezi cât ți-e de greu fără Dumnezeu!
Privește-L, e Tatăl, te așteaptă-n prag
Cu toată bucuria te va primi cu drag!
2. În lume-am rămas un străin
Ca o frunză purtată de vânt,
Îmi doream ca să scap de suspin
Și s-ascult al căminului cânt.
/: Oare pot să mă-ntorc înapoi
La Părintele ce m-a iubit
Și să-I spun cât îmi pare de rău
De tot harul ce l-am risipit :/
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.