Izvor, de bucurie mare; izvor, de har... și preacurat; De dragoste, și de răbdare... de strălucire... am aflat! Izvor, ce curge, fără capăt; nici început și, nici sfârşit! Izvor, de bucurie mare... la Tine, Doamne, am găsit!
Refren
/:Ce bucurie, că vine... un început! Ce bucurie că ce a fost vechi a trecut! :/
Strofă 2
Ninge, iar, ca într' o oglindă; frumos, plăcut și liniștit! Zăpada bate... printre geamuri, și nu mă satur, de privit! Mă copleșesc, și azi, fiorii... de amintiri ce, au trecut; Plăcute amintiri, și rele... dar, toate, Doamne, au trecut!
Strofă 1
Izvor, de bucurie mare; izvor, de har... și preacurat; De dragoste, și de răbdare... de strălucire... am aflat! Izvor, ce curge, fără capăt; nici început și, nici sfârşit! Izvor, de bucurie mare... la Tine, Doamne, am găsit!
Refren
/:Ce bucurie, că vine... un început! Ce bucurie că ce a fost vechi a trecut! :/
Strofă 2
Ninge, iar, ca într' o oglindă; frumos, plăcut și liniștit! Zăpada bate... printre geamuri, și nu mă satur, de privit! Mă copleșesc, și azi, fiorii... de amintiri ce, au trecut; Plăcute amintiri, și rele... dar, toate, Doamne, au trecut!
1 / 1▲
1. Izvor, de bucurie mare;
izvor, de har... și preacurat;
De dragoste, și de răbdare...
de strălucire... am aflat!
Izvor, ce curge, fără capăt;
nici început și, nici sfârşit!
Izvor, de bucurie mare...
la Tine, Doamne, am găsit!
R: /:Ce bucurie, că vine... un început!
Ce bucurie că ce a fost vechi a trecut! :/
2. Ninge, iar, ca într' o oglindă;
frumos, plăcut și liniștit!
Zăpada bate... printre geamuri,
și nu mă satur, de privit!
Mă copleșesc, și azi, fiorii...
de amintiri ce, au trecut;
Plăcute amintiri, și rele...
dar, toate, Doamne, au trecut!