1. Pribegi pe mare, dar pe o mare-a vieții
Din barca noastră vâslim mereu
Și nu vrem vreodată înapoi să dăm
Ci prin credință să înaintăm!

R: Și dacă luntrea mea s-ar sparge
Eu n-aș ofta deloc că știu cu mine
E Mâna cea care mă ține
A Dumnezeului cel viu!
Numai Mâna Lui îmi ține cârma
Și vâslesc ușor prin valul greu
Numai Mâna Lui Își duce turma
La liman, spre Dumnezeu!

2. Întotdeauna să îndrăznim
La Cel ce mustră valurile mari
Iar îndoiala de apasă greu
Știi, lângă tine, este Dumnezeu!