1. Auzi, Doamne, urletul mării?
Vezi cerul întunecat?
De ce ne-ai lăsat disperării,
Luptând cu-un duşman turbat?
Căci moartea pe noi se răzbună,
Nu ştim cum s-o oprim!
Oare cum poţi dormi pe furtună?
Chiar nu-Ţi pasă că pierim?

R: Ah, urletul mării, La vorba Ta, stă smerit…
Când Tu porunceşti, Fie orice-ar fi,
Mânia furtunii nu poate lovi,
Căci Tu stăpâneşti
Chiar şi val şi vânt,
Şi fiare şi demoni printr-un Cuvânt!
În Tine mă-ncred cât voi trăi, Domnul meu, preaiubit!
Cu Tine Isuse, Stânca mea, sunt liniştit.

2. Stăpâne, nu vezi cum loveşte
Păcatul amar şi greu?
Vezi inima-mi cum se căieşte,
Auzi oare plânsul meu?
Trezeşte-Te Doamne şi-alungă
Spaima ce m-a cuprins!
Glasul Tău iadu-ntreg
Să străpungă
Vrăjmaşul să-l văd învins!

3. Isuse, e linişte iară,
Toţi norii s-au risipit...
Iar pacea în suflet coboară
Cu Tine sunt fericit!
Te rog să rămâi lângă mine,
N-am alt Mântuitor!
Vreau să trec marea vieţii cu bine,
Prin valuri, prin vânt sau nor.