1. Stau şi-mi aduc aminte
De noaptea de demult...
Şi, fără de cuvinte,
Cântarea o ascult:
Cântare îngerească,
Cum nu e pe pământ,
Trimisă să slăvească
Un Prunc gingaş şi sfânt, un Prunc gingaş şi sfânt.

R: Ce minunat răsună
Divinele-armonii!
Şi ce mai voie bună
Pe dealuri şi câmpii!
În faţa ieslei Sale,
Umil, eu mă închin
Şi-n cânt de osanale
Îi mulţumesc. Amin!

2. Păstorii se-nspăimântă
Şi multe nu-nţeleg,
Dar îngerii, ei cântă,
Şi cântă ceru-ntreg!
Nici eu nu ştiu prea bine
Cu inima mea ce-i,
Căci ascultând îmi vine
Să merg şi eu cu ei, să merg şi eu cu ei.

3. CODA: Născut într-o cetate,
În loc sărăcăcios,
Nu-n temple sau palate,
Deşi era Cristos!