1. N-am ştiut să Te primesc în casa mea, Isus
Şi n-am crezut că Tu eşti Cel Sfânt venit de sus.
Am avut o inimă aşa de îngheţată,
Că Te-am lăsat să Te naşti în ieslea-nfrigurată.

R: /: Azi Ţi-am deschis o iesle în inima mea
Şi, te rog, primeşte căldura din viaţa mea
Căci n-am altceva, Isuse, mai scump sau mai preţios.
De când Te-am găsit, doar Tu eşti Prinţul meu, Hristos! : /

2. Cum aş fi putut să cred c-al lumii Rege
A venit în chip de Prunc să se nască-n iesle?
Ar fi trebuit s-aleagă aur şi palate,
Nu o iesle din a Betleemului cetate.

3. La iesle doar păstorii în grab` au alergat
Şi înaintea Pruncului Isus s-au închinat.
Iar magii au venit tocmai de la răsarit
Să-I aducă daruri şi un: ”Bun venit!”