Sus, în cer, noi avem o casă,
Casa Tatălui cel Ceresc
Ea e plina de mare slava
Si de nespuse fericiri.
Spre cer, spre cer
Mergem spre cer, mergem
În cer, în cer
Ni-i moștenirea cea de veci.
Acolo nu domnește nimic
Din ce este păcat aici;
Acolo dragostea domnește
Și de față este Isus.
Pe pământ obosiți când suntem
De vâltoarea luptelor mari,
Ne-ntărim când gândim la casă,
La casa Tatălui Ceresc.
Fie zile de întristare,
Fie zile de bucurii,
Ele să ne îndrepte-ntruna
Spre casa noastră cea din cer.