1. Din Ber-Șeba Iacov când pornise, în călătoria lui înspre Haran
După cum Isaac îi poruncise, să rămână la Padan-Aran.
După-o zi de grea călătorie, seara se lăsase şi el se opri
Căci lumina soarelui cea vie, coborându-se spre asfințit

R1: Iacov își luase cu drag o piatră și și-o puse astfel sub capul lui
O Doamne ce noapte minunată să dormi în mijlocul pustiului

2. Dar Domnul iată căi arată, îl cuprinde mreaja unui vis stingher
El vede o scară minunată, pe pământ ce ajungea la cer
Dar pe-această scară neînsemnată, se plimbau îngeri în sus și-n jos
Îngerii Dumnezeului cel mare, iată dragii mei ce vis frumos!

R2: Dar Domnul sta privind deasupra scării și lui Iacov îi cuvânta
Pământul și tot cei sub soare, toate seminții tale îi voi da

3. Te vei întinde la apus și la răsărit, la miază-noapte și la miază-zi
Și toate semințiile pământului, toate ție ți le voi dărui.
Și sculându-se de dimineață, a luat piatra și-a fixat-o în pământ
Ca loc de aducere aminte, pentru Dumnezeu același Sfânt.

R3: Plin de frica Iacov atunci îi zise, acest loc e așa de minunat
Căci aici e Casa lui Dumnezeu și poarta cerului înstelat

4. Iacov a făcut o juruință, caci dacă Domnul în viață îl va ocroti
Pământul și ce are suflare, Domnul Dumnezeului îi va dărui
R3 ↑