1. Cine dă la vremea ei
Ploaia care cade?
Mii de stropi ne vin de sus
Când pământul arde.
Din pustiu El face iar
Locuri cu izvoare
Și întinsele câmpii
Doamne, Tu ești mare.

R: Ia-mă sub aripa Ta,
Doamne Tu nu mă lăsa!
În amurg și chiar în zori
Ți-am cântat de atâtea ori.
Dumnezeul meu iubit,
Pentru noi Tu Te-ai jerfit.
Slava, cinstea, lauda,
O, Isuse fie-a Ta!

2. Numai El, spicul de grâu
Îl scaldă-n lumină.
Și apoi, la vremea lui
Ajunge făină.
La sărmani și la bogați
Le trimiți belșugul.
Bucuroși am recoltat
Ce-a semănat plugul.

3. Pentru toate ce-ai făcut,
Pentru-a Ta-ndurare,
Eu voi spune tuturor:
Doamne, Tu ești mare!
Pune iar în gura mea
Laudă pentru Tine,
Și în fiecare zi
Să îți cânt doar Ție.