1. În praful vieții am umblat cu sufletul împovorat,
Și rătăceam de cei din jur uitat…
Adesea am alunecat, rostul vieții l-am uitat;
Dar o voce din senin mi-a spus: mai ai puțin!

R: Îmi pare că de mult mă-ndrept spre casă,​​
Prin zâmbete, dureri și ceața deasă.​​​​
Însă în curând voi auzi Stăpânul cum mă va chema,
"E timpul potrivit să te întorci-Acasă
Trambița va răsuna: premiul îl voi ridica​​​​
Și voi lăsa tristețea-n urma mea!​​​​​
Chiar Domnul mă va-ntâmpina cănd alergarea-mi voi încheia!
În odihna voi intra când voi fi Acasă!​​​

B: O, m-așteaptă veșnicia lângă Dumnezeu
Dar nu cred că-i prea mult; acolo-i locul meu,
Lângă Cel ce-I Rege peste regi,
Voi locui cu îngerii;
Bucuros voi fii că am ajuns,
Bucuros voi fii că am ajuns, o,o,o,o
Bucuros voi fii că am ajuns, Acasă!