Adă Doamne primăvara Și rămâi și Tu cu noi, C‑am avut atâta iarnă Și îngheț și vânt și ploi, Uită‑te în sinea noastră Ce de viscole‑am avut, Dă din nou un rost la toate, Rostul care s‑a pierdut.
Refren
/:Adă Doamne primăvara după care toți tânjim, Dă‑ne dor de cele sfinte și putere să iubim. :/
Strofă 2
Iarna sufletelor noastre Ne‑a asprit, ne‑a‑nsingurat, Am iernat până și vara Sub un zâmbet înghețat, Doar Tu, Doamne, ești mai tare Decât colții asprei ierni, Sub cereasca vindecare, Fă un semn ca să ne chemi.
Cor
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii înc‑o dată Și miros să răspândim de credință adevărată, Adă Doamne, primăvara după care toți tânjim, Dă‑ne dor de cele sfinte și putere să iubim.
Strofă 1
Adă Doamne primăvara Și rămâi și Tu cu noi, C‑am avut atâta iarnă Și îngheț și vânt și ploi, Uită‑te în sinea noastră Ce de viscole‑am avut, Dă din nou un rost la toate, Rostul care s‑a pierdut.
Refren
/:Adă Doamne primăvara după care toți tânjim, Dă‑ne dor de cele sfinte și putere să iubim. :/
Strofă 2
Iarna sufletelor noastre Ne‑a asprit, ne‑a‑nsingurat, Am iernat până și vara Sub un zâmbet înghețat, Doar Tu, Doamne, ești mai tare Decât colții asprei ierni, Sub cereasca vindecare, Fă un semn ca să ne chemi.
Cor
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii înc‑o dată Și miros să răspândim de credință adevărată, Adă Doamne, primăvara după care toți tânjim, Dă‑ne dor de cele sfinte și putere să iubim.
1 / 1▲
1. Adă Doamne primăvara
Și rămâi și Tu cu noi,
C‑am avut atâta iarnă
Și îngheț și vânt și ploi,
Uită‑te în sinea noastră
Ce de viscole‑am avut,
Dă din nou un rost la toate,
Rostul care s‑a pierdut.
R: /:Adă Doamne primăvara după care toți tânjim,
Dă‑ne dor de cele sfinte și putere să iubim. :/
2. Iarna sufletelor noastre
Ne‑a asprit, ne‑a‑nsingurat,
Am iernat până și vara
Sub un zâmbet înghețat,
Doar Tu, Doamne, ești mai tare
Decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare,
Fă un semn ca să ne chemi.
C: Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii înc‑o dată
Și miros să răspândim de credință adevărată,
Adă Doamne, primăvara după care toți tânjim,
Dă‑ne dor de cele sfinte și putere să iubim.
I: Autor text: Mina Ianovici
Compozitor: Adrian Popa
Isaia 58:11Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.