Iosif Trifa
Autor: Nae Ionescu  |  Album: fara album  |  Tematica: Scriitori
Resursa adaugata de Softy in 28/01/2011
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Iosif Trifa

Preotul Iosif Trifa s-a născut la 3 martie 1888 în comuna Certege, judeţul (pe atunci) Turda, ca cel de-al patrulea – din cei şase – fiu al familiei Dumitru şi Ana Trifa. Pe linia descendenţei paterne, bunicul lui Iosif Trifa a fost unul din centurionii şi oamenii de încredere ai lui Avram Iancu. Între 1895 – 1889 Iosif Trifa urmează şcoala primară în satul natal, apoi cursurile gimnaziale în Brad şi Beiuş. În 1907 se înscrie la Academia Teologică din Sibiu. În 1910, prin "Decret învăţătoresc", obţine titlul de învăţător la Şcoala Poporală din comuna Vidra de Sus, protopopiatul Câmpeni (învăţământul românesc din Ardeal fiind confesional, preoţii, în cele mai multe sate, erau şi învăţători). În acelaşi an obţine şi "Atestatul de Cualificaţiune" pentru misiunea de preot.



În anul şcolar 1910 – 1911 îşi începe activitatea ca învăţător în Vidra de Sus. Aici o cunoaşte pe Iuliana Iancu, nepoată dinspre frate a lui Avram Iancu. Se căsătoresc în toamna anului 1912, Iosif Trifa fiind hirotonit preot, în acelaşi an, pe seama parohiei Vidra de Sus.



Începe o intensă colaborare în presa vremii. Publică numeroase articole (cu precădere, materiale de opinie şi atitudine, focalizate pe factualitatea imediată a vieţii "moţilor" între care trăieşte), în diverse cotidiene, periodice, îndreptându-şi atenţia spre "durerile" celuilalt, ale aproapelui contemporan. De altfel, principalele articole din această perioadă (în speţă, cele de analiză, atitudine, dar şi fapt divers, pamflet etc.) se vor organiza în conturarea rubricii "Din durerile moţilor". Rubrică longevivă găzduită, de regulă, de "Dacia Traiana" din Sibiu. Dintre publicaţiile la care colaborează, acum, amintim: "Telegraful Român", "Revista Teologică", "Foaia Poporului" – Sibiu, "Renaşterea Română" şi "Þara Noastră" – Cluj, "Tribuna" – Arad, "Românul" – Iaşi, "Libertatea" şi "Foaia Interesantă" – Orăştie, "Foaia Diecezană" – Caransebeş, "Solidaritatea", "Conservatorul", "Viaţa naţională", "Epoca" – Bucureşti.



E şi momentul în care, pentru ajutorarea şi propăşirea (inclusiv socială) a "îndureraţilor moţi", înfiinţează banca populară "Vidreana".



În 1912 i se naşte primul copil, pe care îl va pierde, în anul următor. Aceeaşi soartă o vor avea încă doi copii – din cei patru – ai familiei Trifa. În 1918, în urma epidemiei de gripă spaniolă, moare şi Iuliana, soţia, rămânând doar cu Tit, singurul fiu, în vârstă de trei ani.



În 1920 îi apare, la Arad, prima carte de meditaţii – Spre Canaan, în care detectăm atitudinea sa fermă împotriva "bolşevicismului", perceput ca o primejdie uriaşă ce stă să se abată asupra lumii.



Este chemat, în anul următor, de către Ioan Lupaş, celebrul profesor de istorie al Academiei Române, pentru a ocupa un post administrativ la Universitatea din Cluj. Totodată, Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului (fostul său profesor de la Academia andreiană) îl invită, printr-o scrisoare, la Sibiu, pentru a-i încredinţa conceperea şi elaborarea unei publicaţii religioase poporale. Alege Sibiul. La jumătatea anului 1921 ajunge în cetatea lui Hermann. Este numit duhovnic al Academiei Teologice.



La 1 ianuarie 1922 apare săptămânalul "Lumina Satelor", avându-l ca "redactor responsabil" pe preotul Iosif Trifa.



Încă de la primul număr, foaia pentru popor îşi preciza politica editorială în termeni categorici şi precişi: "Pornim la drum şi vom rămânea statornic cu mână slobodă şi gură neîngrădită. Mâna slobodă a dezveli ranele oriunde le-am simţi, pentru a turna untul de lemn al vindecării şi gura neîngrădită pentru a spune adevărul pe faţă şi a-i zice răului pe nume, oriunde l-am descoperi." (Preot Iosif Trifa – Răvaşul politic, în "Lumina Satelor", nr. 1 / 1922, p. 2)



Tot acum, odată cu apariţia foii, Mitropolitul Nicolae Bălan împărtăşeşte arhiereasca-i binecuvântare lucrului de la "Lumina...": "Luându-şi lumină din lumina lui Hristos, Care luminează tuturor, ea va turna în sufletele celor ce o vor citi cu luare aminte învăţăturile credinţei celei mântuitoare, poveţele dragostei fără de care nici un lucru trainic nu se poate sălăşlui între oameni, şi nădejdea în tot binele pe care, prin munca şi silinţele noastre, suntem datori să-l coborâm în alcătuirile vieţii dintre noi.



Sfaturile şi îndrumările acestei gazete se vor potrivi cu trebuinţele zilelor noastre, ca să fie spre întărirea bunelor moravuri, spre povăţuire către împlinirea dorinţelor cetăţeneşti, spre buna chivernisire a gospodăriei naţionale, spre cumpăt şi cruţare în toate, spre călăuzirea tineretului, spre pacea şi buna înţelegere între toţi fiii neamului nostru românesc.



Ea va fi scrisă cu dragoste pentru popor, de luminarea şi binele lui şi cu aceiaşi dragoste aşteaptă să fie primită şi citită." (Mitropolitul Nicolae Bălan – Binecuvântare arhierească, în "Lumina Satelor", nr. 1 / 1922, p. 1)



În 1923 apare Mişcarea spirituală "Oastea Domnului", iniţiată de preotul Iosif Trifa în urma unei Chemări la o viaţă nouă în Hristos, publicată în primul număr al "Luminii Satelor" pe anul 1923. Organizaţia ajunge, în câţiva ani, să atingă cifre impresionante de membri, angajaţi activ în lupta împotriva sudalmei şi alcoolismului (principalele fronturi de luptă ale Mişcării). În 1938, după mărturiile contemporane, organizaţia are 300.000 de membri, în ţară şi dincolo de hotarele ei.



Referitor la alegerea şi chemarea Părintelui Iosif la Sibiu pentru înalta misiune de a fi gazetarul îndrumător al maselor poporale, Mitropolitul Nicolae Bălan avea să declare, într-o şedinţă a Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei de la Alba-Iulia şi Sibiu, ţinută la 19 mai 1930: "…Multă vreme am căutat între preoţii noştri un om care să mă înţeleagă. Mă felicit şi mulţumesc lui Dumnezeu că am găsit în părintele Iosif Trifa omul de nădejde care mi-a înţeles intenţiile şi pe care-l socotesc unul din cei mai vrednici colaboratori ai mei. Îi mulţumesc din acest loc pentru acţiunea lui misionară pe care o dezvoltă la «Lumina Satelor» şi în «Oastea Domnului», cu toată priceperea şi cu toată hărnicia. Mişcarea e bine iniţiată şi bine condusă" (text reprodus după Biserica şi şcoala, nr. 29 / 13 iulie 1930, p. 3). Iar, într-un Congres al "Oastei Domnului", care a avut loc la Sibiu, în Duminica Rusaliilor anului 1932, acelaşi Î. P. S. Nicolae al Ardealului nuanţa: "Era după Război. Dumnezeu m-a chemat la scaunul Mitropoliei ardelene. M-am rugat să-mi împărtăşească darul Său ca să renasc la o viaţă nouă pe fiii neamului nostru. Atunci am luat hotărârea de a înfiinţa aici o gazetă care să ducă cuvintele Scripturii şi să le împrăştie pe întreg cuprinsul acestei ţări. Sub inspiraţia lui Dumnezeu, gândul meu s-a oprit la un smerit preot din munţii Apuseni care, pe vremuri, când eram profesor, fusese elevul meu la seminar. Am trimis vorbă preotului Iosif din Vidra. A venit. Şi am pornit la lucru şi părintele Iosif, văzând cum creşte opera, creştea şi dânsul sufleteşte. Oastea Domnului e un curent de trezire în albia vieţii noastre".



Până în 1938, preotul Iosif Trifa publică aproape 40 titluri de carte de factură religioasă (originale şi prelucrări), tipărite într-un tiraj de peste un milion de exemplare. De asemenea, tipăreşte peste 300.000 de exemplare de calendar – carte (aferente fiecărui an) şi mii de Biblii ortodoxe, rezervate, în special, publicului ţintă al foii, adică sătenilor. Mulţi dintre aceştia învaţă să citească de pe textele puse la îndemână de publicaţia şi tipăriturile sibiene. Săptămânalul "Lumina Satelor" şi, din 1930, suplimentul acestuia – "Oastea Domnului" – cunosc tiraje uimitoare, de ordinul zecilor de mii de exemplare, însumând, în preajma anului 1935, 15 milioane de exemplare vândute.



Amploarea "fenomenului Iosif Trifa" (cum a fost denumit în epocă) stârneşte invidii şi ură din partea multor confraţi de slujire, ale căror intrigi atrag, în cele din urmă, caterisirea (în 1935) preotului Iosif Trifa.



I se interzice publicarea săptămânalelor "Lumina Satelor" şi "Oastea Domnului". Preia, în 1935, revista "Ostaşul Domnului" de la Bucureşti. Scoate, în acelaşi an, o nouă revistă – "Iisus Biruitorul", suspendată după chiar primul număr. "Iisus Biruitorul" va reapărea, apoi, cu intermitenţe, până la începutul anului 1937, când va fi suspendată definitiv.



După trei luni apare, la Făgăraş, "Ecoul". Printr-un "ordin de la Bucureşti" îşi încetează, la scurt timp, şi această publicaţie, apariţia. Îi urmează gazeta "Alarma" (Făgăraş), al cărei tiraj este confiscat înainte de apariţie. "Glasul Dreptăţii" – Sibiu (sfârşitul anului 1937) este ultima publicaţie preluată şi tipărită de gazetarul Iosif Trifa.



În 12 februarie 1938, ca urmare a unei operaţii pe cord (cea de-a opta), preotul Iosif Trifa trece la cele veşnice.



În şedinţa sa din 28 septembrie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române decide ridicarea caterisirii preotului Iosif Trifa.



"Þinând seama de propunerile P. S. Episcop Vicar Serafim – se arată în textul hotărârii – care a propus reabilitarea memoriei sale şi acordarea iertării de pedeapsa caterisirii;



Având în vedere că încă în viaţă fiind, fostul preot Iosif Trifa şi-a cerut iertare atât de la ierarhul său (Mitropolitul Nicolae Bălan), cât şi de la Sfântul Sinod;



Luând în considerare activitatea lui meritorie depusă în slujba Bisericii înainte de pedepsirea sa;



În urma discuţiilor purtate de Sfântul Sinod în plenul său, care a apreciat că abaterile fostului preot Iosif Trifa au fost de natură disciplinară şi nu doctrinară;



La propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţa religioasă şi pentru mănăstiri, Sfântul Sinod a hotărât:



Aprobă reabilitarea memoriei preotului Iosif Trifa şi ridicarea pedepsei caterisirii ce i-a fost aplicată de către Consistoriul Eparhial Sibiu în februarie 1935.



Trebuie spus că reabilitarea memoriei părintelui Iosif Trifa şi ridicarea pedepsei caterisirii sale hotărâtă de către Consistoriul Eparhial din Sibiu în 1935 reprezintă un act de dreptate istorică ce se face atât persoanei, cât şi mişcării de renaştere spirituală pe care a generat-o" (Vestitorul Ortodoxiei Româneşti, periodic al Patriarhiei Române, an II, nr. 19-20 / 1990, p. 6)



Referinte critice



# "La Sibiu, pe lângă Mitropolia noastră ortodoxă lucrează de ani de zile cu multă râvnă un preot. Nu este un cuvânt de laudă dacă voi spune: cel mai harnic preot din ţară. El este redactorul unei foi pentru popor care se împrăştie la săteni, o foaie pentru norodul cel mare al satelor. Are în ea fel de fel de ştiri folositoare. Dar mai ales are o parte pe care nici o altă publicaţie n-o are aşa de minunat şi de bogat tâlcuită: e partea creştinului. Foaia poartă numele «Lumina Satelor». Cine se va abona la ea este în câştig. (...) Dar preotul de la Sibiu mai are o sumedenie de cărţi din care se vede că darul lui Dumnezeu a fost din belşug revărsat peste inima acestui minunat slujitor al Lui. (...) Le recomandăm bucuros pe toate.



Numele preotului e bine să fie pus la inimă ca o pildă rară de ucenic al Mântuitorului. Însemnaţi-l bucuroşi ca pe o descoperire: preotul Iosif Trifa." (Nicolae Iorga)



# "Dincolo, în Ardeal, un preot apostol a chemat şi cheamă sub flamura câtorva îndatoriri de bună voie pe toţi cei care vor să se distingă în viaţa lor creştină mai mult decât media credincioşilor. Mişcarea părintelui Trifa este binevenită şi vrednică de toată stima noastră. (...)



Viaţa noastră bisericească seamănă prea mult cu pâraiele care curg vara, când n-a mai plouat de multă vreme. Ne miră când vedem azi pe albia uscată acest torent ivit, nu ştim de unde. Să fim înţelegători! Sus, în Libanul cel Duhovnicesc, Dumnezeu păstrează tainice izvoare pentru noi păcătoşii." (Gala Galaction)



# "Pentru a avea însă un folos adevărat din cetit nu e destul să ai dorinţa, ci să ştii şi ce să citeşti. Pentru că nu tot ceea ce se pune în tipar în formă de carte sau gazetă este literă de Evanghelie. Şi gazetele şi cărţile sunt aşa cum le fac cei care le scriu. Unele sunt bune, altele sunt rele, unele sunt pline de învăţătură, altele nu-ţi folosesc la nimic, dimpotrivă, te pot îndruma pe cărări primejdioase. (...) Avem azi mai multe gazete poporale bune pe care le cunoaştem cu toţii; cea mai veche: «Foaia Poporului», apoi «Lumina Satelor» – Sibiu." (Ion Agârbiceanu)



# "…«Lumina Satelor»? Am cercetat-o întotdeauna cu bucurie şi plăcere. Nu ca cel care vrea să afle; ci doar ca cel cu ochiul critic. Impresia unei munci modeste, stăruitoare şi rodnice, de încreştinare nu s-a dezminţit niciodată.



Acum «Lumina Satelor» a împlinit cinci ani de neîntreruptă apariţie. Ce a făcut ea în aceşti cinci ani se poate vedea uşor. Căci harnicul părinte I. Trifa, redactorul foii, a adunat în 12 cărţi toată şcoala sufletească a «Luminii Satelor».



Le-am citit pe toate. Sunt cărţi bine şi potrivit tipărite, împodobite cu frumoase chipuri religioase – e adevărat, unele prea de-a dreptul luate din aşa-numitele Erbaungsbücher protestante; ele cuprind tâlcuiri din Vechiul Testament, istorioare morale, adânciri în Evanghelii şi viaţa Mântuitorului ş. a. Un scris care, în adevăr, poate să rămână; care nu se leagă de viaţa trecătoare a ziarului, ci e, în cel mai propriu înţeles al cuvântului, o şcoală; şi încă, una căreia e imposibil să-i lipsească succesul şi roadele.



Munca Părintelui Trifa este o pildă.



M-a oprit însă mai ales broşura intitulată Intraţi în Oastea Domnului. Oastea Domnului Iisus este o asociaţie absolut nouă la noi; ai cărei membri îşi iau obligaţia de a trăi creştineşte. Organizaţia este cu mult prea interesantă, ca idee; căci ea încearcă să soluţioneze problema căreia, în Apus – ba chiar şi la franciscanismul nostru – îi răspuns terţiarii.



Ea ar trebui urmărită mai îndeaproape şi sprijinită. Munca de încreştinare are destule lucruri de învăţat de la activitatea părintelui Trifa, de la «Lumina Satelor»." (Nae Ionescu)

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 3378
  • Export PDF: 14
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni