1. Bătea o aripă de vânt. Zăcea în recele mormânt
Mântuitorul meu. Ardeau pe boltă stele mii,
Plângea tot cerul în făclii, durerea Lui.
S-a stins lumina din vecii, izvorul apei celei vii
Azi nu mai curge. E tristă floarea din câmpii,
Grădinile sunt iar pustii în zorii zilei.
R: Azi a-nviat Mântuitorul,
Cântă marea, cântă cerul,
Dintre morți a înviat!
Răsună-n depărtări cântarea,
Saltă inima și zarea,
Isus Hristos a înviat!
2. Mergea Maria la mormânt să-L caute pe Cel ce-i sfânt,
Pe-nvățătorul ei. Dar piatra grea cine-o va da
Să-L poată iarăși a-L vedea, ea se-ntreba.
De sus din ceruri, Dumnezeu, trimise jos îngerul Său.
O, nu mai plânge, Maria! Învățătorul tău
A înviat prin harul Său și-n veci trăiește!
3. Prietene, ce-alergi mereu căutându-L azi pe Dumnezeu,
Nu mai privi-n mormânt! Mormântul Domnului e gol,
El nu mai este în Șeol, a înviat demult!
Privește azi spre harul Său, predă-ți viața-n brațul Său,
E Salvatorul tău. El viață veșnică în dar,
Iubire, pace și mult har, îți va aduce.
Eclesiastul 11:9Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.