S-a înființat Asociația Resurse Creștine!

Citește
Cel mai dulce bun al Bunei Vestiri
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Evanghelie
Resursa adaugata de Mada_O in 16/02/2017
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/

    Textul e din 2 Corinteni 3:18 până la 4:7: "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi."

 

    Tată, mă rog acum ca, cuvintele mele să fie credincioase acestui text și ca, prin vorbirea lor, gloria lui Hristos care este chipul lui Dumnezeu să strălucească. Și mă rog ca să aprinzi lumina în fiecare inimă de aici, iar noi să vedem, să savurăm și să arătăm gloria lui Hristos. Și mă rog ca așa cum privim la Hristos în Cuvântul lui Dumneze, să fim transformați din glorie în glorie. Aceasta vine de la Domnul care este Duhul. De aceea ne încredem în Tine Isuse și-Ți cerem să trimiți Duhul Tău. În Numele Tău ne rugăm! Amin!

 

    Textul răspunde la 4 întrebări care sunt importante pentru mine și cred că ar trebui să fie importante și pentru tine; întrebări despre cine ești și cum ai putea fi de folos pentru cei din jurul tău. Deci acestea sunt întrebările la care vom căuta răspuns din text.
    1- Care este cel mai dulce și cel mai bun și mai înalt și ultim bun din Evanghelie sau din Biblie care face Evanghelia bună? și fără de care toate celelalte bunuri din evanghelie nu ar fi bune? Care e?
    2- Ce te-a reținut din a te bucura de el? Ce te-a împiedicat din a-l cunoaște, din a-l primi, din a-l savura? Și depărtează pe oamenii de lângă tine din a-l avea.
    3- Ce a făcut Dumnezeu să-l întoarcă? Ce a făcut El să schimbe aceasta și cum ai reușit să ai cel mai bun, cel mai înalt, cel mai dulce bun al Bibliei?
    4- Este ceva ce ai putea tu să faci să ajuți pe careva să-l aibă? – cel mai dulce, cel mai bun, ultimul bun din Evanghelie.

    Acestea sunt cele 4 întrebări la care le văd răspunsul în acest text, deci să le luăm pe rând. Primul, care este cel mai înalt, cel mai dulce, cel mai bun, binele ultim Vestea cea Bună care face toate celelalte aspecte bune și de care toate celelalte aspecte nu ar fi bune. Deci am aici o listă cu ce ar putea fi. Este justificarea prin credință? Trebuie să completăm toate acestea pentru că fiecare din ele este de o valoare infinită... Și voi spune nu, niciunul din acestea nu e răspunsul. Este îndepărtarea mâniei lui Dumnezeu? Este salvarea de vină? Este eliberarea din sclavia păcatului? Este salvarea din iad? Este intrarea în cer? Este viața veșnică? Este izbăvirea de durere, boală, depresie și conflict? Este un cer nou și un pământ nou? Și răspunsul meu este nu, nu e nici unul din acestea. Nici unul din aceste daruri infinit prețioase nu este cel mai dulce, cel mai bun, cel mai înalt, ultim bun din Evanghelie; dar dacă ai cel mai dulce, cel mai bun, cel mai înalt, ultim bun al Evangheliei, fiecare din acestea sunt prețioase. Deci ce este?

    Cred că răspunsul este dat în versetul 4 și 6, și adâncimea răspunsului, adevărata frumusețe a răspunsului se găsește când suprapui versetul 4 peste versetul 6 și observi schimbările pe care vs 6 le face în vs 4 să-l lumineze. Deci vs 4: „a căror” – acelora ce sunt pe calea pieirii, pierduți, nemântuiți – „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia” – asta fiind Satana – „ca să nu vadă” – și aici vine răspunsul meu și cred răspunsul Bibliei – „lumina evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”. Versetul 6 (revenim mai târziu la versetul 5): „Căci Dumnezeu care a zis: Să lumineze lumina în întuneric’, ne-a luminat inimile, pentruca să facem să strălucescă (și aici avem din nou) lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.” Acum așează-le una peste alta – lumina evangheliei slavei lui Hristos care este chipul lui Dumnezeu (din vs. 4) și lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos – pune-le una peste alta și compară-le. Deci amândouă încep cu lumină, asta e la fel. Și, apoi, în vs. 4 – Evangheliei, iar în vs. 6 – cunoștinței. Deci Evanghelia este înlocuită de cuvântul cunoștință. Și, apoi, vine – gloriei lui Hristos (vs. 4) și gloriei lui Dumnezeu (vs. 6). Apoi vs. 4 – care este chipul lui Dumnezeu (însemnând Hristos) și – pe fața lui Isus Hristos (însemnând slava lui Dumnezeu). Deci uite ceea ce mi se pare simplu: Evanghelia (sunt la vs. 4) este Evanghelia gloriei lui Hristos. Prin urmare, răspunsul meu o să fie: gloria lui Hristos este cel mai dulce, cel mai înalt, cel mai bun, ultim bun al Evangheliei. Pentrucă se numește Evanghelia gloriei lui Hristos aici... Și mă gândesc ce e mai bun de atât? Nu-i nici un alt răspuns – acesta e cel mai bun: Evanghelia slavei lui Hristos.

    Acum fiți atenți, par să fie două slăvi aici, nu-i așa? Slava lui Hristos (vs. 4) și slava lui Dumnezeu (vs. 6); dar observați că îndată ce Pavel spune „slava lui Hristos”, cade în acord cu „Cel ce este chipul lui Dumnezeu”. Deci, slava lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu... Deci a cui slavă este? Sau vs. 6 – slava lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Îndată ce el spune „slava lui Hristos”, țineți minte că El este chipul lui Dumnezeu. Și îndată ce zice „slava lui Dumnezeu” aduceți-vă aminte că aceasta strălucește luminos pe fața lui Isus Hristos. Prin urmare, este doar o slava, nu două! Așa că cel mai bun, cel mai dulce, cel mai înalt, ultim bun al Evangheliei este slava lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos sau slava lui Hristos care este Chipul lui Dumnezeu strălucind în Evanghelie.

    Când spun Evanghelie aici mă refer la fapte și istorisiri. Noi toți cunoaștem că evanghelia este: Hristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a înviat din morți, învingător peste iad și păcat și Satana. Dacă nu e slava lui Hristos, slava lui Dumnezeu strălucind din acest eveniment în inima ta, fiind savurat, atunci nu-l ai... Cel mai înalt bun al Evangheliei care face aceste fapte glorioase este slava. Deci, răspunsul meu la întrebarea care este cel mai înalt, cel mai dulce, cel mai bun, ultim bun este slava lui Dumnezeu pe fața lui Hristos, slava lui Hristos care este Chipul lui Dumnezeu. Frumusețea e cea mai bună, bunatătea e cea mai bună, El e cel mai bun, strălucește!

    Și când ne întoarcem la lista aceea: justificarea prin credință e o veste bună – de ce? Ne permite să stăm în picioare fiind acceptați de ea, iubiți de ea, privind-o fara să fim arși, de aceea e măreț. Nu e nici un alt motiv pentru care e măreț; dacă e vreun alt motiv pentru tine că e măreț atunci se poate să nu fie al tău. Sau iertarea de păcate, de ce este iertarea așa de prețioasă? Pentru că dă la o parte totul ce e obstacol între mine și El, între mine și slavă, între mine și închinare, între mine și frumusețea viziunii. Dă totul la o parte ca să-L pot avea pe El. Sau de ce este viața veșnică lucru măreț? „Pentru că viața veșnică e să te cunoască pe Tine și pe Cel ce L-ai trimis Tu” – asta este viața veșnică, a spus Isus. Dar ce să zicem despre izbăvirea de durere, boală și conflict? Nu-i asta bun? Este bun! Mi-e greu să mă gândesc la Isus când am o durere de cap, mi-e greu să savurez frumusețe cu un cancer avansat... Astea vor fi luate, nu vor mai fi obstacole în a-L vedea, a-L cunoaște, a-L savura și în a-L prețui. Deci în încheiere, din lista aceea de zece bunuri minunate, glorioase, infinit valoroase, nici unul nu e bun dacă nu au menirea de a mă ajuta să-L cunosc pe El, să-L gust, să-L savurez, să-L prețuiesc, să mă bucur de El, să mă înfășor în El și să fiu transformat de El.

    Să vă dau o ilustrație, de unde și de ce cu ani în urmă am început să pun această întrebare și să o discut. Să zicem că mă trezesc din pat dimineața și mă împedic de ceva pe care am rugat-o pe soția mea, cu bună știință, să-l pună deoparte cu o seară în urmă (asta nu s-a întâmplat niciodată, doar presupun). Încep s-o cert în timp ce ea e încă în pat: „Ți-am zis să pui aia deoparte! Puteam să-mi rup gâtul!” Apoi merg la bucătărie și ea vine la bucătărie mai târziu și este gheață în aer. Ea stă la chiuvetă arătându-mi spatele. Și știu de ce am nevoie, nu-i așa? Am nevoie de iertare! Deci... de ce o vreau? O vreau! De ce o vreau? Uite câteva răspunsuri rele la această întrebare: urăsc să merg la muncă cu conștiința vinovată. Al doilea răspuns rău: n-o să facă gătească cina dacă nu mă iartă. Care este răspunsul corect? Iertarea în sine este fără valoare. De ce vrei iertarea? O vrei înapoi pe ea, nu spatele ei, pe ea! Vrei să se-ntoarcă, fața să se îmblânzească, cuvinte de iertare să fie rostite și să te-mbrățișezi într-o relație clară, dulce, fără piedici.

    Deci întrebarea mea pentru tine este: de ce vrei să fii iertat de Dumnezeu? Este doar ca să scapi de iad? Atunci tu nu-L cunoști. Este doar să-ți cureți conștiința? Tu nu-L cunoști. Iertarea este prețioasă pentru un motiv – un motiv ultim, dulce, bun și înalt. Îl primim înapoi pe Dumnezeu, totul e dat la o parte, Îl am pe El și nici o teamă – asta e dulce. Permiteți-mi să reafirm pentru copii... Atenție copiii, asta e pentru voi, bine? Când eram cam de 13 ani același lucru mi s-a întâmplat mie, dar la alt nivel. Nu-mi amintesc câți ani aveam, îmi amintesc doar că eram nervos pe Ronny Jordan. Ronny Jordan a devenit un polițist acum în Carolina de Nord, nu aș face asta în ziua de azi. Niciodată în viața mea nu am lovit pe cineva cu pumnul; am 67 de ani și niciodată nu am lovit pe cineva. Am văzut mii de oameni cu pumnul la televizor, dar e totul fals; pentru că dacă lovești cum lovesc ei, rupi un maxilar. Și ei niciodată nu rup maxilarul. Niciodată nu am făcut-o pentru că mă tem că aș zdrobi un maxilar și nu vreau să rup maxilarul nimănui. Pe lângă asta, ei ar lovi înapoi și deci... Am fost așa de nervos, nu-mi amintesc de ce. Și ne luptam... Deveneam din ce în ce mai nervos. În final, am decis că-l voi strânge tare. L-am strâns tare și-apoi l-am ridicat din viteză și l-am trântit. Era la fel de mare ca și mine. Niciodată nu m-am gândit că aș putea face asta. Apoi am plecat hotărât acasă. Ronny Jordan e prietenul meu, îmi place să mă joc cu Ronny Jordan, acum ce o să mă fac? Am distrus-o, am stricat relația... Nu contează așa mult ce a făcut el, am încurcat-o așa de teribil cu mânia asta a mea și deci știu ce trebuie să fac. Trebuie să-l sun sau să merg până la el și să-i zic: „Ronny, îmi pare rău! Mă ierți ca să ne putem juca din nou? Hai să ne jucăm!” Dacă el zice „da” și mergem să ne jucăm, asta mă face fericit, nu-i așa? Deci de ce este iertarea prețioasă? Este prețioasă pentru Ronny, este prețioasă pentru Dumnezeu... Îl vreau pe Dumnezeu, de aceea vreau să fiu iertat. Nu pot să-L am pe Dumnezeu dacă nu sunt iertat. Păcatul meu a săpat o groapă mare între mine și El și am nevoie de iertare pentru că El e pe partea cealaltă și eu Îl vreau pe partea mea... De asta! Acesta este răspunsul la întrebarea numărul 1, care este cel mai înalt, cel mai dulce, cel mai bun, ultim bun din Biblie care face ca toate celelalte bunuri să fie bune? Este Dumnezeu strălucind în slava Sa în Evanghelie pe fața lui Hristos, inima mea bucurându-se în El și savurându-L.

    Acum întrebarea numărul 2: Ce a stat în calea ta în a experimenta asta? Poate încă îți stă în cale, nu știu pe unde ești... Ce ți-a stat în cale? Ce te-a împiedicat să ai acest bun? Și răspunsul este în versetul 4: „a căror – celor pierduți, ce sunt în pierzare, care nu au acest bun – minte necredinciosă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”. Deci uite ce înseamnă să fii pierdut: să fii pierdut înseamnă că ți se prezintă Evanghelia și tu ești foarte, foarte plictisit. Nu vezi slavă, nu vezi frumusețe, nu vezi grandoare. Pavel vorbește despre a vedea nesăbuit și despre pietre de poticnire pentru că omul firesc nu poate primi lucrurile Duhului. Și aici în text spune că sunt orbi. Deci definiția despre mine este că odată și-odată am fost orb la slava divină. Să fii pierdut e să fii orb la slava divină care strălucește din istorisirile Evangheliei, strălucește pe fața lui Hristos portretizat în Evanghelii. Să fii orb la ea, nu o poți vedea. Vezi rezultatele și rezultatele nu sunt aproape deloc la fel de importante ca și fotbalul, sau mâncarea, sau răsăritul, sau orice altceva ce este comoara ta superioară. Nu-i El... pentru că ești orb la slava Lui supremă. Asta înseamnă să fii pierdut, asta e ceea ce te-a oprit din a veni la El.

    Acesta este răspunsul numărul 2 și nu ar trebui să batjocorim oamenii pentru că noi toți am fost odată ca ei și am fi și mâine dimineață așa fără susținerea suverană a lui Dumnezeu. Deci ar trebui să plângem, ar trebui să plângi dacă întâlnești pe cineva așa. Și noi toți cunoaștem pe cineva așa, câțiva din ei sunt în familiile voastre. Nimic nu e mai înspăimântător decât să șezi pe scaunul opus la masă la Pizza Hut sau oriunde altundeva, și să-ți verși inima apreciindu-L pe Hristos în slava Sa. El e frumos. El e frumos, nu vezi perfecțiunea? Cât e de răbdător, cât e de generos, cât e de bun, cât e de iubitor, cât e de drept, cât e de umil, cât de jertfitor a fost să meargă la cruce să moară pentru noi... Nu vezi nimic? Nimic? Asta e atât de înspăimântător! Deci noi nu batjocorim, noi plângem, pledăm și ne rugăm.

    Întrebarea numărul 3: Ce s-a întâmplat de ți-a permis să ai cel mai dulce, cel mai bun, cel mai înalt bun al Evangheliei? Ce s-a întâmplat? Și răspunsul la aceasta este în versetul 6: „Căci Dumnezeu care a zis ’să lumineze lumina din întuneric’, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos”. Deci vezi ce face el? El zice că orbirea e problema, nu este nici o lumină în inima aceasta. Nu este lumina slavei, nici lumina frumuseții, ei nu văd frumusețea, nu văd grandoarea. Ei văd o piatră de poticnire și nesăbuință, vid și plictiseală. Și nu-L văd pe El, anume cine este El, așa cum le-a vorbit în Evanghelie. Ei nu-L văd. Ceea ce trebuie să se-ntâmple... Este nevoie să aibă loc creația. Și El face analogia între început, când nu era deloc lumină și El a zis „Să fie lumină!” și inima în care nu este deloc lumină și El a zis „Să fie lumină!” Asta e analogia de aici, toți vedeți asta, nu-i așa? Versetul 6, referitor la începutul începutului: „Căci Dumnezeu care a zis să lumineze lumina din întuneric a zis-o din nou și a strălucit în inimile noastre.” Așadar, cum ai ajuns mântuit? Cum de vezi bunul slavei lui Dumnezeu? Și răspunsul este că El a ridicat mahrama, El a luat orbirea, a vorbit lumină în viața ta, El a zis „să fie lumină”. Deci când poate ai fost la o conferința de a lui Billy Graham sau ai fost cicălit de mama ta, sau altceva, sau altcândva, dacă asta nu a însemnat nimic pentru tine a fost plictisitor, tu treceai doar prin faze cu religia asta. Și într-un moment, într-o anume clipire de ochi avut gust bun, a fost prețioasă, a avut valoare. Tocmai te-ai îmiedicat de o comoară într-un câmp și ai căutat ceva să poți vinde ca să cumperi acel câmp pentru că această comoară e mai bună decât orice altceva. Aș vinde orice ca să am această comoară – asta înseamnă să fii salvat, să descoperi comoara slavei lui Hristos în Evanghelie. Așadar, asta s-a întâmplat când Dumnezeu ți-a vorbit. Este un lucru minunat să ai o mărturie pe care să ți-o aduci aminte.

    Nu-mi amintesc niciodată să fi fost un necredincios și mă gândesc că mulți dintre voi sunteți în această categorie. Copiii care cresc în această biserică, mulți dintre ei vor fi în această categorie. Deci au ei o mărturie? Ei au o măreață mărturie! Și măreața mărturie este – am fost născut un om mort, un bărbat sau o femeie oarbă, și asta mi s-a întâmplat, mi s-a întâmplat versetul 6... Dumnezeu a zis în inimioara mea: „Trăiește!” sau „Vezi!” Și de aceea L-am iubit pe Isus. Asta trebuie să fie învățați ei și adulții la fel. În multe adunări ei au nevoie să fie învățați cum au fost salvați pentru că nu știu cum; nu au fost învățați și, prin urmare, ei nu-i dau lui Dumnezeu slava pe care trebuie s-o aibă.

    Am un grup de tineri la Bethleem – nu-s pastorul Greg, să nu vorbesc așa – noi avem un lider de tineret la biserică și primăvara trecută a discutat cu tinerii noștri ca să-i ajute să-nțeleagă cum să dea marturie din experiența lor proprie. Cred că atunci când împărășești Evanghelia nu împărtășești experiența ta proprie, dar e bine să o faci din când în când. El le-a zis – voi toți aveți o mărturie măreață pentru că învierea din morți niciodată nu plictisește. Cred că asta e nemaipomenit! Mă bucur doar că avem așa un lider de tineret! Este chiar nemaipomenit să spui fiecărui tânăr: erai mort și-acum trăiești. Să poți spune asta nu cu autoritatea memoriei, ci cu a Bibliei. Asta e ceea ce face o mărturie așa de puternică! Am fost orb (vs. 4), am fost mort ca și Lazăr, Dumnezeu mi-a zis: „Jonny, trăiește!” la vârsta de 6 ani. Cel puțin așa mi-a zis mama mea că s-a întâmplat, nu am idee. Ce știu este că pot vedea, pot gusta.

    Când citesc Evanghelia sunt nespus de uimit de Isus. Și mai știu oameni care, ca și mine, nu-i interesează atât de mult de ce-i așa. Ne place mult să auzim istorisiri. Aceasta e dintr-un email. O persoana evreică, un bărbat din Olanda, care a ascultat o predică pe care am predicat-o în ’Programul de construcții’. Deci e o încurajare că lucruri mari s-au întâmplat în ’programul de construcții’. Nu știu dacă o să primiți și voi unul, dar se pare că discutați despre asta. Deci voiam să construim o clădire educațională, ne costa patru milioane de dolari, asta era în 2004, și urma să predic zece mesaje ca îndemn la educație. Aceasta era strigarea noastră să arătăm ceea ce contează. Și a contat pentru noi. Deci predicam despre „Îndemn la educație – construiește cladirea pentru clădirea de vieți” Sună bine! N-am inventat-o noi, am împrumutat-o. Și uite un tip din Olanda, evreu, ascultând o predică despre construcții și uite ce ne-a scris: „Dumnezeu să binecuvinteze pe oricine citește această scrisoare. Nu pot înțelege... Mi-a luat doi ani să înțeleg ce s-a spus în predica audio despre îndemnul la educație în Hristos. Sunt evreu, evreu creștin de acum două minute în urmă. Cred că Isus este Dumnezeu, Isus este Elohim. ’Acela care-L are pe Fiul are viața.’ Dumnezeu a folosit acea predică audio să zdrobească mintea acestui evreu neînduplecat.” Trebuie să spun că mi-a fost greu cu Numele Tatălui fiind pronunțat în mesaj, în cultura evreiască nu e obișnuit să pronunțăm Numele Tatălui, neștiind cum se pronunță, dar am decis oricum să ascult mai departe. Ochii mei s-au deschis – aceasta este fraza ce am subliniat-o – ochii mei s-au deschis, Isuse! Chiar azi am fost supărat pe Dumnezeu și I-am zis: ’de ce mă lași să caut fără să găsesc răspunsuri? ’ Bine, acum am gasit: Isus este Elohim! O să mă asigur că acest mesaj se va răspândi aici în Europa, sunt din Olanda. Nu pot să cred! De fapt, cred! Isus este Elohim! Laudă lui Isus! Laudă lui Elohim!” Doi ani nimic și, apoi, cu două minute înainte să scrie scrisoarea, ochii i s-au deschis. Așa se întâmplă!

    Ultima întrebare: poți face tu ceva ca acest lucru să se-ntâmple? Pentru prietenii tăi, familia ta, colegii tăi? Unii oameni ar putea zice că dacă Dumnezeu este atât de suveran, și ca și la început când nu era nimeni să ajute lumina să ia ființă, Dumnezeu a trebuit doar să o facă. Deci nu a trebuit să fie careva aici să permită luminii să ia ființă așa că Dumnezeu va trebui să o facă. Noi doar așteptăm. Una din diferențele ce le găsesc între biserici și teologi și prieteni este că sunt guvernate de percepția lor logică sau sunt guvernate de Biblie. Și poți să-ți dai seama destul de repede dacă ai de-a face cu o persoană biblică sau cu un tocător logic care gândește că poate învârti și contrazice lucrurile biblice pe baza logicii. Nu-mi place o astfel de persoană și nu-mi place să mă însoțesc cu ea.

    Așadar, răspunsul este dat în vs. 5. Între versetul 4 și 6 a fost făcut ceva de către un om – Pavel (și discipolii lui): „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe domnul Hristos Isus.” Deci noi înfăptuim între versetul 4 și 6, între orbire și vedere, aceea e ce facem noi. Noi proclamăm pe Isus ca Domn și pe noi ca slujitori pentru Numele lui Isus. Deci ai cuvinte despre domnia lui Isus ieșite din gura Lui, ai o purtare de slujitor ce intră pe sub oameni să-i ridice (nu să-i coboare sau să-i astupe). Aceste două lucruri sunt foarte puternice, dacă lași vreo una din ele afară, îți slăbește totul. Ai adevărul vorbit despre Domnul Isus și ai o persoană care e un slujitor gata să moară pentru persoana cu care vorbește. Asta e ceva puternic!

    Deci răspunsul meu la întrebarea este ceva ce poți face ce ar fi plăcut să fie folosit de Dumnezeu în a aduce lumină în inima întunecată, moartă? Și răspunsul este că da, într-adevăr da. Poți vorbi de domina lui Isus în viața lor și poți fi slujitorul lor. Vă las două pasaje din Biblie înainte de a pleca, pentru a sprijini toate astea. Ele sunt minunate pentru mine. Aceste pasaje au determinat și condus înțelegerea mea despre cum să fiu un agent uman în serviciul suveran al lui Dumnezeu. Cea mai mare parte a acestui week-end a început în special cu discuție despre a fi un mediator; cum sunt binecuvântările mediate către oameni de la un Dumnezeu suveran? Ce scopuri de intervenție are Dumnezeu? Acesta este un subiect destul de larg pentru o biserică să înțeleagă, pentru tine să-l înțelegi.

    Uite aici un răspuns. Primul text să vi-l arăt este în Faptele Apostolilor 26:17-18. Situația știți cum a fost, Pavel a căzut de pe cal pe drumul Damascului, vede slava și Dumnezeu îl însărcinează cu ceva de făcut. Ceea ce zice îți uluiește mintea pentru că acum știm, corespunzător cu 2 Corinteni 4:4-6, că Dumnezeu deschide ochii orbilor! Și uite ce-i zice lui Pavel să meargă să facă, vs. 18: „Te trimit ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină (despre asta vorbește acest text), și de sub puterea Satanei (care-i orbește) la Dumnezeu.” Amândouă chestiuni: lumina și satan sunt în textul acesta ca și în 2 Corinteni, capitolul 4; doar că aici spune: „Pavel! Tu mergi să faci asta, tu mergi să înfăptuiești ce numai Eu pot face!” Nu-i așa că-i minunat? Biblia este o carte riscantă, este dispusă să spună lucruri care sunt chiar riscante – „Am înviat mortul, am deschis, am salvat, acum, du-te tu și fă!” Și, desigur, că implicația va fi „în puterea Mea, cu tăria Mea, depinzând total de Mine să lucrez prin tine”. Aceasta vrea El să zică, dar tu n-o poți lua. Du-te și deschide-le ochii, du-te de fă asta, Pavel. Du-te și roagă-te așa, predică așa, slujește așa și te voi folosi să lucrezi așa pentru oamenii morți, pentru oamenii orbi.

    Singurul motiv pentru care am citit vs. 7 care e în paragraful următor este pentru că în acest moment ar trebui să ne simțim ca niște vase de lut neputincioase, nu-i așa? Bine, Dumnezeu e suveran și Dumnezeu dă lumina orbilor, eu sunt doar un nimic... Nu! Această slavă se ridică în vase de lut, sau nu-i așa? Dumnezeu te-a adus în acest proces ca un vas de lut și El va folosi vasul de lut să se asigure că El primește puterea, dar nu va lucra fără vasul de lut. Nu are sens ca tu să te rogi pentru cineva în întuneric și în triburi din Papa Guineea care nu a auzit Evanghelia niciodată ca să creadă în Isus în momentul acela. Te rogi, „Dă-i Tu Evanghelia, trimite Evanghelia și pregătește-i să audă Evanghelia” pentru că atunci când faci cunoștință cu Evanghelia viața poate lua amploare, pentru că Duhul Sfânt este turnat corespunzător cu Ioan 16 să slăvească pe Isus. Dacă nu e Isus în mintea lor, nu e Isus în ochii lor, de ce ar deschide Dumnezeu ochii lor? Nu-L au pe Isus să creadă în El. Tu Îl pui acolo și Duhul Sfânt poate deschide ochii lor, ceea ce mă duce la al doilea text al meu, și ultimul.

    Acesta este în 2 Timotei 2:24-26, unul din cele mai importante pasaje din Scriptură de-a lungul întregii mele slujiri pentru cum să înțeleg slujba mea de consiliere, de predicare, de exorcism... Ce faci cu diavolul? Cum îl tratezi pe diavol? Am avut parte de un exorcism în experiența mea cu o persoană posedată de demoni în personalitatea altcuiva, sălbatică și periculoasă. Și Dumnezeu a eliberat-o... A fost foarte înspăimântător, nu aș vrea să fiu în multe dintre acestea. E adevărat și trebuie să fii gata pentru aceasta cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu trebuie să fii un experimentat în asta, doar trebuie să cunoști mult din Biblie pentru că diavolul urăște Biblia. Normal, diavolul este trântit în felul acesta, deci să citim 2 Timotei 2:24 „robul Domnului” – cuvânt important pentru că Pavel spune că a venit ca slujitor al nostru proclamând ca și un înaintaș al luminii ce vine în viața unei persoane – „robul Domnul nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți” – acum ai trăsăturile caracterului moral care sunt importante pentru slujire; „în stare să învețe” – acum ai cuvinte care ies din gură, și înapoi la tresăturile morale – „plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici”. Deci puteți vedea că învățătura este împletită cu felul de persoană – să nu se certe, răbdător, generos, blând, învățând cuvântul și slujind. Cuvânt și dragoste.

    Dumnezeu, în acel context, acea sesiune de consiliere, acea predică, acea mărturisire la Pizza Hut, acel context – Dumnezeu s-ar putea să le dăruiască pocăința care duce la cunoașterea adevărului, asta însemnând adevărul spiritual care înseamnă acel fel de lumină care e în inima în 2 Corinteni 4:6, pentru că necredincioșii au cunoștință – nu acest fel, totuși, pentru că acest fel trebuie să aibă pocăință în ea. Ceva trebuie să se schimbe înăuntru pentru ca aceasta cunoștința să vină; aceasta este cunoștința despre miere: e maro, e lipicioasă – trebuie să fie miere – asta e un fel de cunoștință. Aceea e miere, nu contează ce culoare, nu mă interesează dacă e lipicioasă, aceea e miere – asta e alt fel de cunoștință și vine prin pocăință și miracolul papilelor gustative eliberate din bătătura lor moartă. O stare ce a permis lumii să aibă gust bun și Isus să aibă gust rău. Așa că tu te schimbi, corespunzător cu asta.

    Apoi vine partea demonică, vs. 26: „și venindu-și în fire”. Puteți vedea logica aici, acume că eliberarea de diavol vine din lumină și adevăr și anume pocăința suverană înseamnă, „să se desprindă de cursa diavolului de care au fost prinși ca să-i facă voia”. Deci în amândouă, Fapte 26:17-18 și 2 Timotei 2:24-26, ai două probleme. Ai probleme de orbire demonică care se leagă în 2 Corinteni 4:4 și ai o chestiune de lumină – ei sunt orbi. Și soluția în toate aceste texte este pe două puncte: Dumnezeu trebuie să o facă și El lucrează prin oameni care învață, nu se ceartă, sunt blânzi, plini de îngăduință răbdătoare. Răspunsul meu la a patra și ultima întrebare este: ai face bine să crezi că este ceva ce poți face să facilitezi acest miracol. Nu tu faci miracolul! „Eu am sădit, Apollo a udat și Dumnezeu a făcut să crească. Deci acela ce sădește și acela ce udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu care face să crească.” Noi vom fi răsplătiți pentru sădirea cu grijă și udarea cu grijă, dar nici o sămânță nu crește fără sădire și udare. Deci, Biserică a lui Hristos, ești de o importanță masivă în acest oraș, părinți în familiile voastre, prieteni în relații! Dumnezeu lucrează miracolul prin tine, El face miracolul în tandem cu cuvântul tău. Dumnezeu ar putea să dăruiască pocăința când transmiți Evanghelia prietenului tău cu un duh umil, servitor, gata de jertfire pentru ei.

    Deci, să recapitulăm ce am văzut. Numărul 1 – cel mai dulce, cel mai înalt, cel mai bun, ultim bun al Bibliei este slava lui Dumnezeu pe fața lui Hristos reieșind din istorisirile Evangheliei și evenimentele Evangheliei în fața lui Isus Hristos perceput supranatural, gustat, savurat, îmbrățișat, prețuit. Acesta este capătul de linie, nu e un scop pentru ceva. Închinarea nu e un scop pentru ceva – e sfârșitul a toate. Savurându-L pe Isus cu plinătatea bucuriei, la dreaptă lui Dumnezeu sunt desfătări veșnice, ăsta-i sfârșitul căutării. Nu mai pleci nicăieri după asta. A doua: ce te-a împiedicat să te bucuri de el (de acel bun) este faptul că erai orb și mâna diavolului era peste tine. A treia: soluția la problemă a fost că, așa cum Dumnezeu a creat lumina la început, așa a creat El lumina în inima ta. Vorbind cu suveranitate „Să fie lumină!” Nu ai putea să explici mai bine decât ce se-ntâmplă când aprinzi lumina. Poți folosi un vocabular... „E un monstru în cablu”, ar spune Nate sigur. Și a patra: este ceva ce poți face ca acest miracol să fie prezent în tine, ca tu să poți merge prin acest oraș și să vezi miracole întâmplându-se în viețile de păcat ale acestor oameni? Răspunsul este că da, poți vesti Evanghelia și poți iubi oamenii.

 

    Tată, Îți cer ca Tu să mă faci mai mult așa, vreau să fiu un vorbitor credincios în fiecare situație, vreau să iubesc mai bine în fiecare situație și vreau ca această biserică să fie așa mai mult și mai mult. Deci Îți cerem să vii și așa cum sărbatorim masa Domnului și mâncăm și bem, vrei să ne servești puterea de a putea fi trimișii de lut olăriți ai miracolului de a vedea slava lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos? Amin.

 

    Însărcinarea e aceasta: cum ne considerăm privilegiați de a privi slava lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos? Să nu uităm căci cuvântul evreiesc pentru „slavă” și cuvântul grecesc pentru „slavă” – amândouă au conotația de greutate; infinită și eternă greutate. Și unul din motivele de care ne apropiem șovăitor este ca noi credem că vom fi zdrobiți. Dar pentru că Isus Hristos a luat pedeapsa pentru noi, pentru că ni s-a dat dreptatea Lui, este posibil o creatură firavă să privească slava lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos și, departe de a fi zdrobiți, noi suntem ridicați. Smerește-te sub mâna puternică a lui Dumnezeu, se spune, și El te va ridica. El te ridică prin Evanghelie și chiar dacă slava lui Dumnezeu este extraordinar de infinit de grea, te face să te ridici. Prin urmare, uite binecuvântarea Domnului: Domnul să binecuvânteze și să te păzească, Domnul să facă să lumineze fața Lui peste tine și să se îndure de tine, Domnul să-și înalțe fața peste tine și să-ți dea pacea! Amin!

 

 



Comentarii
Adaugă comentariu
Raportează o problemă
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 137
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni