Ascultă
Autor: Costache Ioanid  |  Album: Porumbite Albe  |  Tematica: Evanghelizare
Ascultă. Se-aude un glas.
Se-aude o şoaptă ciudată.
Şi poate în piept, un talaz,
         începe să bată.

Ascultă. Ori nu-l mai cunoşti?
Şi totuşi e-atât de aproape!
În el e un freamăt de oşti,
         un murmur de ape.

Ascultă. Ce largi simfonii!
Şi parcă... demult... înainte
ţi-era cunoscut. Nu-l mai ştii!
         Ia adu-ţi aminte!

...Odată când primul păcat
te-a frânt sub întâia povară...
Atunci ţi-a vorbit răspicat
         prima oară.

Apoi... ţi-aminteşti?... undeva...
se vorbea de Isus, de salvare.
Tu nu ţi-ai dat seama. Era
         a doua chemare.

De-atunci, din zori când te scoli,
şi noaptea când liniştea creşte,
prin oameni, prin visuri, prin boli,
         mereu îţi vorbeşte.

Şi simţi un fior. Dar degrabă
păcatul te cheamă, te cere.
- Ce-a fost? conştiinţa te-ntreabă.
         - Nimic. O părere.

Nimic? Să te-ascunzi cu-o minciună?
Nimic? E un duh ce se joacă?
E-un foşnet de frunze? O glumă?
         O vorbă de cloacă?

Ascultă. Acel ce-ţi vorbeşte,
 prin visuri, prin bolta senină,
e glasul ce-n veci porunceşte:
         Să fie lumină!

E  glasul ce-a scos din cămară
şi firul de iarbă, şi pomul,
şi leul, şi gâza ce zboară,
         şi omul!

E glasul ce-n Raiul pierdut,
pe urmele şoaptei  infame,
striga către omul căzut:
         Adame!

E  glasul rostind cu amar
osânda ce-a fost să rămână:
"Ţărână, întoarce-te dar
         din nou în ţărână!"

E tunetul larg pe Sinai,
ce-aduce din cer, printre stele,
poruncile sfinte, dar, vai!
         cât de grele!

E glasul de sute de ani,
ce tot mai puternic străbate:
"Ferice de voi cei sărmani
         cu inimi curate!"

Căci Tatăl atât v-a iubit
c-a dat Fiul Său sub ocară,
ca oricine crede în El
         să nu piară!"

Şi toate acestea ce sunt?
Un foşnet zadarnic de toamnă?
Chemarea Părintelui Sfânt
         nimic nu înseamnă?

Ascultă. Cu-acelaşi ecou,
Acel ce-ţi dă viaţă şi pâine,
din nou îţi vorbeşte, din nou.
         Acuma. Dar mâine?

Ascultă. El vine curând
să cheme pe nume pe-ai Săi.
O, cum vei privi tremurând
         albastrele căi?

Ascultă. Căci vremea s-a dus
şi nu-ţi mai rămâne prea multă.
Dar vino acum la Isus!
         Şi-ascultă!...


Comentarii
Adaugă comentariu
Raportează o problemă
foarte inspirationala
E ATAT DE FRUMOASA POEZIA ACEASTA; TREBUIE PUSA PE VERSURI
exceptional
Nu e mult de spus.........deosebita aceasta poezie,e poezia mea preferata.Se poate vedea adevarata dragoste a lui Dumnezeu si dorinta Lui de a deveni copii Sai!
deosebita
este o poezie care arata iubirea lui Dumnezeu care ne asteapta in fiecare zi pana ...
mult cäutatä
Am avut cartea de poezi cu aceeastä ***superbä*** poezie dar a fost distrusä,deaceea sint foarte bucuroasä cä am regäsito,MULTUMESC!
Adăugat în 25/09/2008
Foarte Frumoasa, Poezia. Mi-a Placut Foarte Mult. Dumnezeu Sa-ne Binecuvanteze Pe Totii.
Adăugat în 06/11/2009
Frumoasa Poezie. Mia Placut Mult de Tot.Dumnezeu sa Binecuvanteze Autorul.
Adăugat în 08/11/2009
cine poate da o nota mai mica de 10 unor ''porumbite atit de albe''!
Adăugat în 22/04/2013 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 8769
  • Export PDF: 42
  • Recomandări email: 3
  • Favorită: 8
  • Comentarii: 7
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni