În dragoste, cuprins e tot Cuvântul
Iar Cuvântul, este Dumnezeu cel Sfânt
De e plantat adânc în tine
Nimic nu-i greu din ce faci pe pământ.

Căci dragostea nu pizmuieşte
Nici nu se umflă de mândrie
Dragostea rabdă, acoperă, nădăjduieşte
Dragostea este o torţă vie.

Când dragoste e-n tine, nimic nu-i jumătate
Dă tot, nu caută folosul său
Se bucură de adevăr, ea este bunătate
Căci dragostea, vine de sus, din Dumnezeu.

Şi eu şi tu sîntem aramă sunătoare
Când dragostea lui Dumnezeu nu este-n noi.
Căci dintre toate, dragostea e cea mai mare
Şi fără ea, nimic, nimic n-are valoare.

Cuvântul Sfânt, ne-nvaţă şi ne spune
Averea toată la săraci de-o dai
Chiar trupul tău, în foc de îl vei pune
Fără dragoste, nimic nu eşti, nimic nu ai.

Poţi prooroci,cunoaşte taine mari
Credinţă, munţii-n mare să-i transporţi
Poţi fi bogat; De dragoste nu ai
Nimic nu ai, degeaba nume de creştin îl porţi.

Când pocăiţii se vorbesc de bine
Şi dragostea lui Crist, în jur arată
Atunci bisericile vor fi pline
Şi Gloria, lui Dumnezeu îi va fi dată.

Căci dragostea, e Dumnezeu Cel Sfânt
E darul cel mai minunat şi mare
Totul va trece de pe-acest pământ
Dar dragostea, e-n veci nemuritoare.

Cu toţii într-un glas azi Tată
Noi te rugăm, revarsă-Ţi dragostea
Şi fă-ne Tu, făptură minunată
Pe fiecare-n lume, fă-ne o stea.

AMIN
12.09.2011 Dicomano-Firenze