Nascut in familie de buni crestini,in noiembrie 1973,in comuna Filipestii de Padure-Prahova,de mic copil am slujit Domnului ,avind o educatie sanatoasa din partea parintilor si bucurindu-ma de tot ceeace Dumnezeu avea sa ofere familiei din care si eu faceam parte.

In anul 1992,dupa ce am terminat scoala am plecat in Valea Jiului unde am lucrat 5 ani la o mina din orasul Petrosani.Acolo,am cunoscut o fata,care,mai tirziu imi devenea sotie si mama a doi copii minunati.Imi aduc aminte si nu cu placere,de ziua nuntii cind,pentru binecuvintarea noastra s-au rugat fratii Eugen Filoti si Traian Ile,imi aduc aminte asa cum spuneam de subiectul prdicii din acea zi:DESPARTIREA IN CASATORIE!!!

Sincer,nu mi-am dat seama pe moment ca defapt nu era opredica ci mai degraba o instiintare despre ceeace mai tirziu avea sa se intimple.La ceva timp dupa casatorie,datorita nevegherii mele si datorita anturajului in care eram angrenat,am inceput sa frecventez mai rar biserica nu a fost decit un pas mic pina la tigara si bautura si efectele negative incepeau sa prinda contur.Trainicia si siguranta familiei a inceput saprinda aspecte neplacute.Vedeam bine toate acestea si totusima complaceam in acest joc murdar.

Dumnezeu,nu o data si-a aratat bunatatea fata de mine,aratindu-si in nenumarate rinduri dragostea lui scotindu-ma din diferite obstacoleale vietii.Nu pot numara de la cite pericole m-a scos cind lucram in mina si nu odata mi-a salvat vizibil viata.Si totusi...eu continuam viata mea mizera.

In anul 1997,am luat ordonanta si am plecat din acea zona in Moldova la casa socrilor,unde de atunci mina lui Dumnezeu a inceput sa se faca simtita apasind si lovind in nenumarate rinduri.Si cu toate acestea eu...ramineam tot mai rece.

Traiam acum din somaj,iar mai tirziu,doar din alocatia copiilor.In anul 1999 in luna Februarie Dumnezeu a vrut sa imi arate ca ma iubeste si imi vrea,salvarea din pacat,intoarcerea mea acolo de unde plecasem adica in casa lui Dumnezeu in mijlocul celor ce se tem de numele lui.Am ajuns sa lucrez(si vreau sa mentionez ca printr-o minune s-a intimplat asta),in cadrul jandarmeriei Bacau,un post bun,binecuvintat de Dumnezeu.Dar eu continuam sa ramin rece si tot mai rece desi vedeam cu ochii mei bunatatea Domnului si Dragostea lui pentru mine si pt familia mea.

La nici o luna de la angajare,Dumnezeu vazindu-ma nepasator deceeace imi oferea,ma trece prin cuptor ajungind la operatie de ULCER PILORIC PERFORAT.Dupa patru luni am reluat activitatea si din nou Dumnezeu imi da o lectie de dragoste si bunatate oferindu-mi un apartament in apropiere de Bacau fiind si transferat cu serviciul la o subunitate la 2 minute de casa.Vedeam mina Domnlui in toate acestea,dar,nu vroiam sa ies din camasa mea pentru nimic in lume,ba din contra mergeam tot mai in jos.Ma cufundam tot mai adinc in pacat si in faradelege ignorind total ceeace invatasem de la parintii mei.

Dupa nu mult timp,ma transfer la cererea mea in judetul Suceava,unde am lucrat pentru o buna perioada in cadrul Politiei de Frontiera.Eu trgeam sperante ca,de-acum,prin fortele proprii,voi deveni ceva in viata fara a-l pune pe Dumnezeu inainte.Si nu imi dadeam seama ca,defapt acesta era inceputul dezastrului.Venisevremea a se implineasca ceeace Dumnezeu vestise in ziua nuntii si anume DESPARTIREA IN CASATORIE.

Sotia mea a primit o oferta de a merge in Italia pt un loc de munca lasindu ma cu cei doi copii.Am luat fetitele mele cu mine in Suceava,desi aveam posibiltatea sa le las cu socrii,dar,in ideea mea,cind nu-i unul din parinti,copii e bine sa stea la celalalt.Si am ajuns cu cei doi copii de mina sa imi caut gazda in comuna unde lucram.Am asteptat un semn de la sotia mea timp de doua luni.Nici o veste.Parca nici nu era.Am inceput sa vad cum incet dar sigur,casnicia mea se destrama.Prin diferite metode.in disperare,am facut rost de un numar de telefon la care era posibil sa imi aspunda sotia mea.Am sunat si...mai bine nu mai sunam.Vocea ei a venit ca un bolovan peste capul meu:UITA-MA,NU MA MAI INTORC IN TARA,AM PE CINEVA REFA-TI VIATA.Nu pot descrie in cuvinte ceeace am simtit atunci cind am inceput sa pling si imi rasunau in minte cuvintele pastorului care spuneau...E O PATA PE OBRAZUL UNEI BISERICI CIND O CASATORIE INCEPE IN CASA DOMNULUI SI SE SFIRSESTE PE SCARILE TRIBUNALULUI.

A urmat divortul,partajul si incet,incet viata parea sa isi ia cursul normal.Nu la mult timp cunosc o fata care ma acceptat cu doi copii,dar cum era mult mai mica decit mine ne era teama sa spunem ceva parintilor ei asaca am decis de a tine totul in secret pina intr-o zii cind,am decis sa plecam la Bacau acolo unde eu aveam acel apartament.Am facut repede cununia civila,alti doi copii,superbi vreausa spun,dar de Dumnezeu...nimic nu vroiam sa stiu.De data aceasta Dumnezeu a inceput sa loveasca dinnou dar ain alt mod.Sotia mea a inceput sa umble aiurea in destrabalare,a inceput sa se compoarte urit cu copii mei din prima casnicie,lovitura de gratie a fost cind intors acasamai devremede la munca am gasit-o in casa in pat cu unul din ceii mai buni prieteni ai mei.Ce a urmat?Batai,certuri,scandal,singe,spital,politie si...? in final,Tribunal!Divortul era de neocolit.

In incercarea de a tine copii aproape am decis de comun acord sa raminem impreuna dupa divort.

In 2007 luna Ianuarie,Dumnezeu imi da dinnou o lovitura.Cei care nu aveau liceul la baza si o diploma de bacalaureat,sunt dati afara de la jandarmi.Si iata-ma dinnou fara munca fara servici si in imposibilitatea de a duce un trai decent.

Am plecat in Italia unde vreau sa spun ca am dus o viata de fugar,de ciine cum se zice,nu aveam ce minca,dormeam intr-o masina abandonata.Dupa ceva timp  de chin si plins am gasit un loc de munca bun si dupa ce m-am sistemat bine,mi-am adus si asazisa familie.Dupa nu mult timp,doi ani si ceva aproximativ,dinnou probleme certuri,scandaluri si toate cele.Iubita mea sotiea inceput dinnou sa umble asa cum era invatata ducind o viata destrabalata.Eu datorita serviciului cre il aveam,plecam la serviciu la 3.30 dimineata si ma intorceam la 7,8 sau 9 acasa.In tot acest timp Ea avea viata ei trecindu-i prin brate tot felul de barbati.Niciodata nu era multumita de nimic.Desii eu vedeam salariul numai cind il ridicam si in rest eraea cea care il administra...(daca se poate numi administrare) raminea indiferenta de tot efortul meu de a mentine casnicia si unitatea familiei.Informatiile incepeau sa vina tot mai des si de la tot mai multe persoane ca sotia mea nu e chiar asa fidela.eu care stiam deja ceva,incercam sa ma fac ca nu stiu nimic dar...povara aceasta apasa din ce in ce mai mult.Am inceput sa incerc sa vad cu ochii mei realitatea indiferent de ceeace aveam sa aflu.Si...stupoare!Totul se adeverea.Simteam cum pamintul imi fuge de sub picioare.Vedeam clar cum totul se naruie.Depresia a inceput sa se faca si ea simtita si nu mai era decit un pas pina la dezastru.Ce a urmat?Trei tenative de sinucidere.Dua tentative prin spinzurare si una prin inghitirea uneimari doze de medicine.Ziarele au inceput imediat sa relateze pe larg acest subiect.http://www.ilpescara.it/cronaca/spoltore-tenta-il-suicidio-salvato-dai-carabinieri.html

Din aceasta cauza,Asistenta sociala m-a considerat un pericol pentru restu familiei si au luat masura incredintarii lor unui centru special pt mame si copii.In ceasul al 12-lea si ma rog Domnului sa nu fie prea tirziu,Mi-am dat seama ca viata fara Dumnezeu nu inseamna nimic.Atunci cind in viata nu il pui pe Dumnezeu pe primul plan,pierzi si nu pierzi putin ci ...TOT!Am inceput sa il caut pe Dumnezeu in urma unui vis.Se face ca priveam de la o oarecare distanta balconul casei unde locuiesc.De balcon erau atirnate doua sabii.M-am apropiat sa vad daca sunt reale sau sunt numai jucarii si am realizat ca erau reale.Uitindu-ma atent la ele se apropie de mine un batrin si ii spunca nu stiu cine le-a pus acolo iar el imi zise:Nici eu nu stiu dar,vad in fiecare zii ca vine cineva calare pe un cal si le ascute.Se observa ca era pe ele un scris care nu se intelegea de la acea distanta si m-am apropiat sa deslusesc acest mister.Era defapt mesajul Domnului,era ceeace Dumnezeu vroia sa ma atentioneze.Pe una din sabii era scris BLESTEM iar pe cealalta POCAINTA.M-am trezit din acest vis,eram in spital,era duminica dimineata si speriat dar fara sa fac sase vada aceasta,m-am dus la medicul de garda si am cerut ca sub semnatura sa imi faca iesirea din spital chiar in acel moment.Am plecat si in minte mi-a venitun verset din biblie:PICIOARELE MI SE OPRESC IN PORTILE TALE IERUSALIME.Vreau sa spun ca picioarele mi s-au oprit in portile casei Domnului si am marturisit Domnului si fratilor cele intimplate si de atunci viata mea a luato alta intorsura.De-atunci ma bucur de prezenta Domnului in viata mea.Nu e usor,azi sunt cca 4 luni decind nu imi vad copii si numai cine nu are copii intelege ce inseamna acest lucru

De multe ori Depresia imi da tircoale dar ma incred in bratul Domnului atotputernic.Ramas fara servici,fara somaj fara niciun sprijin financiar,consider aceasta un alt cuptor al Domnului care vrea sa devin aur curat.Ma las calauzit de El si stiu ca izbavirea vine din mina Domnului si El care da pasarilor mincare va ingriji negrsit si de viata mea.Deocamdata aceasta imi este istoria si pe parcurs cind vor fii noutati voi reveni cu adaugiri.Pina atunci incerc sa ma lupt lupta cea buna a credintei si stiu ca rasplata e in mina Domnului.Doamne faca-se in toate voia ta!!!