Mama mea
Autor:
Flavius Laurian Duverna
|
Album:
Dor de veşnicii
|
Tematica:
Copii
Resursa adaugata de Duverna in 22/04/2009
Resursa adaugata de Duverna in 22/04/2009
Mama mea
Când şed adesea şi gândesc
La mama mea cea iubitoare
Cu-a ei dragoste-arzătoare,
Nu am cuvânt s-o preţuiesc
Prin grija ei nespus de mare.
În giulgiul dragostei cuprins
Prin anii fragili, m-a vegheat
Bolnv fiind, lângă-al meu pat,
Ea în necaz, mâna şi-a-ntins
Şi pe-obrăjori m-a mângâiat.
O! câte speranţe nu şi-a pus
În dragostea cea cu ardoare
Când îi voi fi,-ntr-ajutorare -
Prin mica odraslă, ce-a adus
În lumea aceasta trecătoare!
Cât de cu drag, m-a îngrijit
Ţinându-mă în braţu-i dulce
Chiar de-avut de dus o cruce,
În dragostea de-a fi-mplinit
Ce-n dorul ei, a putut duce!
Cu cât-atenţie m-a crescut
Prin anii scumpi, - copilăriei,
De-a şti ce-i rostul veseliei,
Şi cât de mult, ea ar fi vrut
Să-i simt nădejdea bucuriei.
Şi eu simţeam, dar de-nţeles
Ca să pricep, nu-nţelegeam
Eram prea mic şi-ades uitam,
Dar azi în minte cât mai des
Icoana-i clară vreau s-o am!
Flavius Laurian Duverna
06 martie 2008
Când şed adesea şi gândesc
La mama mea cea iubitoare
Cu-a ei dragoste-arzătoare,
Nu am cuvânt s-o preţuiesc
Prin grija ei nespus de mare.
În giulgiul dragostei cuprins
Prin anii fragili, m-a vegheat
Bolnv fiind, lângă-al meu pat,
Ea în necaz, mâna şi-a-ntins
Şi pe-obrăjori m-a mângâiat.
O! câte speranţe nu şi-a pus
În dragostea cea cu ardoare
Când îi voi fi,-ntr-ajutorare -
Prin mica odraslă, ce-a adus
În lumea aceasta trecătoare!
Cât de cu drag, m-a îngrijit
Ţinându-mă în braţu-i dulce
Chiar de-avut de dus o cruce,
În dragostea de-a fi-mplinit
Ce-n dorul ei, a putut duce!
Cu cât-atenţie m-a crescut
Prin anii scumpi, - copilăriei,
De-a şti ce-i rostul veseliei,
Şi cât de mult, ea ar fi vrut
Să-i simt nădejdea bucuriei.
Şi eu simţeam, dar de-nţeles
Ca să pricep, nu-nţelegeam
Eram prea mic şi-ades uitam,
Dar azi în minte cât mai des
Icoana-i clară vreau s-o am!
Flavius Laurian Duverna
06 martie 2008
Statistici
- Vizualizări: 5329
- Export PDF: 66
- Comentarii: 2
Opțiuni
Daniel 3:18 Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”
Cu multi ani in urma, fr. Severa a fost prin Iasi si ne-a auzit cantand "Maria si Marta sunt doua surori", si a zis in felul urmator: "Fratilor, noi trebnuie sa-L glorificam pe Domnul Isus, pe Dumnezeu si nu pe un om..." Si nu s-s mai cantat aceasta cantare, din cate stiu, pana in ziua de astazi... Mamei care ne-a facut si crescut, ii putem gasi alte forme de a-i da cinstea cuvenita; prin ascltare, iubire, ajutorare etc. Domnul sa ne lumineze si in aceasta privinta.
Cu toata dragostea in Domnul Isus, va apreciem zelul interventiei pentru a apara onoarea Numelui lui Dumnezeu in tot ceeace facem. In opinia mea, cred ca fondul poeziei nu exprima altceva decat ceeace pretinde porunca a cincea din decalog, respectul si cinstirea parintilor nostri firesti fata de afectiunile lor, dupa trecerea unui numar de ani, cand putem sa le intelegem in adevaratul sens al cuvantului. Gandesc ca nu numai prin fapte exterioare, ci si prin gandurile noastre interioare exprimate in cuvinte potrivite si frumoase, putem sa fim implinitori ai poruncii lui Dumnezeu, singura care este insotita de o fagaduinta:,,pentruca sa ti se lungeasca zilele", ,,ca sa fii fericit, si sa traiesti ani multi pe pamant". Si mai cred, ca procedand astfel, implicit Il onoram pe Dumnezeu, Creatorul si Mantuitorul nostru.