Noapte înstelată.

Se presor din stele brume
Peste mare, peste lume;
Se cern stelele cu-argint
Peste ape şi pământ;
Fulguiesc stelele colb
Peste văzător şi orb,
Peste râs şi peste plâns,
Peste râul cel aprins,
Peste forfota-n cuibar,
Peste cale înzadar,
Peste dor, peste iubire,
Peste rugi de mulţumire...

Iară marea vălurindă
Frigul brumelor perindă,
Şi pământul argintiu
Amorţit e şi neviu,
Oameni cu, fără vedere
Bâjbâiesc prin întuneric,
Scorburile arhipline
Se feresc de la lumine,
Râde plânsul, râsul plânge
Noaptea-n negură le stinge,
Râul de la stâncă-n stâncă
Cade-n marea cea adâncă,
Iar iubirea şi cu dorul
Număr stelele şi zborul...

Ruga doar fără de frică
Înspre ceruri se ridică
De la noaptea grea şi stearpă,
Din pământ şi de la apă,
De pe căile-nfundate
În învăţături de carte,
Din argintării de stele,
De la tot şi toate cele,
Înspre zori de Dimineaţă,
Spre Lumină şi spre Viaţă!