Osana, Isuse, Te invoc din zori
Să Îți fiu supusă, să Îți ofer flori:
Crini de ascultare, pe cărarea mea-
Să-Ți cânt, Doamne Mare, să fac voia Ta!

Slăvite Mesia, Te implor din zori
Să-mi dai bucuria clipei fără nori;
Temere de Tine, fără de fiori
Și călăuzire, prin gânduri-comori!

La amiază am nevoie de Tine
Mai mult ca de aer, de apă sau pâine:
Viața-n lipsa Ta ar fi. . . trai de câine;
Nu m-abandona, rămâi până mâine!

În amurg, Isuse, trimite-mi din cer
Binecuvântarea lumii din eter
În sufletu-mi melancolic, stingher,
Seara umple-mi, Doamne, de al Tău mister!

Somnul vine, Isus, nu mă părăsi!
Păzește-mi Tu visul, până-n zori de zi!
Poate că la noapte, Tu mă vei răpi
Sau, pe neașteptate, poate voi muri. . .

Îți voi zări Fața, când mă vei trezi,
Mare-i dimineața când vei reveni!

Amin! Vino, Doamne Isuse!