Zenitul armoniilor divine
Revarsă, în cascadă, Raze sfinte,
Pier dezacorduri, când converg spre mine,
Când se preling pe față, pe veșminte.

În fir de Aur, eu le torc fuiorul
Să țes o pânză, pân-la venirea Ta
Și bat în ea iubirea mea și dorul,
Îmi gătesc haina pentru-a Te-ntâmpina.

O-mbrobodesc mărgelele de lacrimi
Și flori de colț culese de pe creste,
Eu, lutul care l-ai spălat de patimi,
Plin de o Dragoste cum alta nu este.

Pășești pe ape, nu ești prea departe,
Pe creste de talazuri sari spre mine,
Tălpile Tale, de cuie-s înțepate,
Privirea scânteind printre rubine.

Aproape ești Isuse, întinzi mâna,
Mă smulgi din spira așchiei de val,
Căci m-ai vegheat Iubite-ntotdeauna,
Brațele Tale mă poartă triumfal.

Mai dă-mi putere Doamne,-n așteptare,
Să mai culeg pe Munte, floarea rară,
Să Ți-o aștern Isuse, la picioare
Când vei veni la noi a doua oară.

Mai umple-mă cu Dragostea Ta sfântă,
Să-mi pârguiască rodul în coroană,
Când Duhul Tău, în inimă-mi cuvântă,
Să împlinesc precum o slugă bună.

Trimite-mi armoniile divine,
Să îmi fac în suflet micul Paradis,
Din Raze să-mi adun carafe pline,
Să mă-nchin Isuse cu imnuri de vis.

Zenitul armoniilor divine
Este Iubirea Ta, Isuse dulce,
În ploi de Har se varsă peste mine
Cu picurii din Jertfa de pe Cruce.

Amin!
Ana Haz, Arad.
30. 06. 2015.