Eva, ea a fost creată
Pentru a fi de ajutor;
Ea anume-a fost luată
Din a lui Adam, coastă,
Ca el să aibe-nsoţitor.

Răul, luând chip de şarpe
A venit s-o ispitească;
Lângă ea a stat aproape
Însinuându-i prin şoapte:
,,Crezi c-o să te nimicească?"

Eva, fructul a mâncat
Şi s-a lăsat înşelată
Ispititoru-a profitat
Şi-a împins-o în păcat
Ca s-ajungă blestemată.

Prin propia-i neascultare
S-a despărţit de Dumnezeu;
Era singură sub soare
Şi unică prin creare
Dar, ispitită de cel rău.

A adus păcatu-n lume
Şi- omenirea a-nceput
Să păcătuiască-anume
Fără scrupul, fără nume;
Durerea, aşa a cunoscut.

Singura armă de - apărare
A fost, şi este rugăciunea;
Domnul să ne dea-ndrumare
Şi puterea Lui cea mare:
Tată, Doamne, fă minunea!

Ajută-ne ca să nu rupem
Relaţia noastră cu Tine!
Ca Eva, să nu procedăm
De Tin' să nu ne depărtăm!
Să nu fim daţi de ruşine!

Lângă ispită să nu stăm
Şi de vine, s-o alungăm
Ceea ce noi cu Tin' avem
Nicidecum să nu-ntrerupem;
În Tine noi să ne încredem.

Îţi mulţumim, Te lăudăm
La Tine Doamne alergăm
Cu ochii-n lacrimi Te rugăm
Să ne-nsoţeşti oriund' plecăm
Să fii cu noi oriunde stăm.

A.N
18-19.10.2012 Firenze