Nişte oameni, mă hărţuiesc,
Şi toată ziua-mi fac război;
Potrivnicii mă chinuiesc,
Trufaşi, cu min' se războiesc,
Şi mă împroaşcă cu noroi.

Dar, ori de câte ori mă tem,
Eu mă-ncred Doamne în Tine;
Ei folosesc orice sistem
De a mă face să nu cred;
Să pot fi dat de ruşine.

Ei fac orice şi uneltesc,
Şi paşii mei îi urmăresc,
Se ascund, şi mă pândesc,
Şi tare mai nădăjduiesc,
Că-s slab şi-o să mă prăbuşesc.

Drepturile, ei mi le-ating
Şi au numai gânduri rele;
Dar eu la Tine Doamne strig!
Nu mă voi teme de nimic;
Tu mi-ai ferit picioarele;

Şi sufletul mi-ai izbăvit
De cădere de la moarte;
O, Dumnezeul meu iubit!
Vrăjmaşii fug, când eu Te strig!
Tu eşti Doamne de-a mea parte.

Şi ori de câte ori mă tem;
M-oi lăuda cu Dumnezeu!
Căci de la El, eu pot să cer
Favoare, stare şi un semn
Ca să se teamă doar cel rău.

A.N
12.10.2012 Firenze