Pământul ce respiră în minuni
Lui Dumnezeu ridică mulțumire
Și cerul muțumește-n rugăciuni
De minunata Lui alcătuire.

Pruncii ce sug și copilașii mici
Cu-a lor viață glorie-I ridică
Acoperindu-I bieții inamici
Ce jalnici în păcate mor și frică.

Doar visul pot să-ndrept în Univers
Prin galaxii de stele și mistere
Pe care le-ai creat ca pe un vers
Doar cuvântând Cuvântului putere.

Pe om l-ai pus cu îngerii în rând
Al Tău suflându-i chip și-asemănare,
Viață-i dai în inimă și-n gând,
Iubirea i-ai sădit-o-ncununare.

Pământu-ntreg i l-ai întins sub pas
Cu firea până-n ultima scânteie,
Prin ocean cărările i-ai tras
Și aripile peste curcubeie.

Suflare la suflare i-ai supus,
Cântarea și cuvântul îl ascultă...

Și, Doamne, mi L-ai dat și pe Isus
Să-Ți fie slava Ta încă mai multă!