Arată-mi iar iubirea, care m-a cucerit
Când răsuna în minte, ecoul vocii Tale.
Iubirea pură, sfântă, iubirea de granit
Cu temelie fixă, ce e de neclintit;
Iubirea fără seamăn, ce-arată sfânta cale.

Arată-mi iar iubirea, ce m-a făcut al Tău
Când lacrima cădea, mărturisind păcate
Când eu te-am acceptat, să devii Tatăl meu
Și-atunci Tu m-ai iertat, și tot ce-am făcut rău
Ai șters și-ai aruncat, colo-n pustietate.

Nu am avut vreun merit, căci nu eram mai bun
Ca alții; dimpotrivă,-eram cel mai păcătos
Dar sincer m-am plecat pe genunchi ca să-Ţi spun
Că vreau ca la păcate, un zid înalt să pun
Și am promis in rugă, să Te urmez Hristos!

Arată-mi iar iubirea, ce m-a eliberat
Iubirea cea mai mare, ce am simțit vreodată
Iubirea ce speranță și har imens mi-a dat.
Te vreau din nou în suflet, căci Tu ești minunat,
Tu ești iubirea mea,Tu-mi ești iubitul Tată!

Amin