Sunt din poporul credincios,
Dar chivotu-mi lipseşte,
Căci rânduiala lui Hristos
Nu mă mai stăpâneşte.

Dar azi, de-o parte vreau să las
Tot ce mă copleşeşte.
De-acum, vreau să devin un vas
Ce Domnu-l foloseşte.

Destulă vreme m-au robit
Filistenii, vrăjmaşii!
Azi, idolii i-arunc scârbit,
Spre Domnul îmi-ndrept paşii.

Şi Astarteele le scot,
Cele de-ngrijorare.
De-acum încolo vreau să pot,
Doar în a Ta-ndurare

Să mă încred necontenit
În orice-mprejurare,
Iar idolul canaanit
De prea multă-ntristare,

Să-l ard în focul dragostei
Ce vine de la Tine,
Să-mi ard tot "eu-l" în focul ei
Şi să gândesc doar bine.

Vreau şi Baalii să-i zdrobesc
De trudă, de sforţare
Pentru folosul pământesc
Ce vrea să mă doboare.

Căci numai răni mi-au provocat
Şi m-au făcut a plânge,
Dar vreau să fiu eliberat
Isuse,-n al Tău sânge.

Aduc azi chivotu-napoi
În casa vieţii mele,
Să fim, Doamne, numai noi doi
Iar gândurile rele

Aş vrea să plece pentru veci
Din fiinţa mea-nnoită,
Pe lângă mine să nu treci,
Ţie ţi-o-nchin, smerită.

Chiriat-Iearimul vreau
Să fie-n piept la mine,
Chivotul Tău să nu-l mai dau
Vreodată de la mine!

Doar înaintea Ta, Isus
Mă-nchin, căci pentru mine
Ai fost urcat pe cruce, sus!
Vreau să-Ţi slujesc mai bine.