De te-ai opri mai des la cruce,
Atuci când eşti la o răscruce,
N-ai mai purta poveri întruna,
Te-ai strădui să-obţii cununa,
Ce a promis-o Dumnezeu,
Când a vorbit prin Fiul Său.

N-ai mai lăsa obscuritatea,
Ca să-ţi întunece cetatea,
Ai face loc Luminii sfinte
Şi-ai învăţa, ai lua aminte,
Că tot ce este-n lumea asta,
Nu îţi dă gloria, ci năpasta.

Sunt strălucirile de-o clipă,
Ce te-ameţesc ca şi o gripă,
Păşeşti buimac, înaintezi,
Dar încotro, nu ştii, nu vezi
Şi orice pas, ca o ratare,
Te depărtează de cărare.

De te-ai opri mai des la cruce,
Atuci când eşti la o răscruce,
Ai încerca să-ţi schimbi trăirea,
Privind spre cer, nemărginirea,
Ai ştii şi tu care ţi-e rostul
Şi al jertfirii, care-i costul.

Omul ades caută-înălţarea,
Nu vrea să simtă renunţarea,
Dar Dumnezeu, S-a făcut om,
S-a întrupat într-un atom,
Ca tu şi eu să luăm aminte,
Ce e iubirea de Părinte.

Trăind deplin în ascultare,
Nu-înseamnă că a ta cărare,
Va fi mai lină, mai curată,
Dar ţine minte: Niciodată,
Nu vei păşi singur pe drum,
Domnu-i cu tine! Chiar acum!

Atunci când e mai greu urcuşul
Şi simţi adânc în piept ţepuşul,
Coboară-te smerit la cruce
Şi lasă-acol-ce nu poţi duce,
Isus Cristos, Mântuitorul,
Îţi este astăzi Salvatorul.

16/09/12, Barcelona