O, ni se pare greu sub cruce
Unde ale firii pofte pier,
Însă vedem cum ea ne duce
Mereu, mereu mai sus, spre cer
Și-atunci, o bucurie dulce
Inundă-al inimii ungher.

Atunci când obosim pe cale
Și crucea pare greu de dus,
Privim la întunecata Vale...
Apoi, văzând unde-am ajuns,
`Nălțăm din suflet osanale
Și ne mândrim cu crucea lui Isus.

Când crucea mi se pare grea
Și obosit mă simt pe cale,
M-aplec și îngenunchez sub ea
Cu mulțumiri că dintr-a morții vale
M-a scos Hristos prin crucea Sa,
M-a izbăvit prin patimile Sale.

Când mi se pare greu pe cale
Și crucea greu de suferit,
Privesc la chinurile Sale
Și văd cum Domnul S-a jertfit
Purtând a lumii fapte rele
În trupul Său neprihănit...

Mă închin slăvind a Ta dreptate
Și crucea ce mi-ai hărăzit,
Prin ea calc zilnic peste moarte
Și-n urma Ta, necontenit
Mă îndrept spre slăvile înalte
Ce Tu în cer ne-ai pregătit!

Zaragoza 25/08/2012
de Ioan Hapca (Ionică)