Doar un abur ne e viața
Ce se ridică puțintel,
Și-apoi ca roua dimineața
Se evaporă într-un fel...

Când trăiam ca și păgânii
Într-a lumii rău tumult,
Praf pe cumpăna fântânii,
Ne fiind deloc mai mult

Dumnezeu S-a îndurat
De-a noastră jalnică stare
Și pe Fiul Său L-a dat
Ca preț de răscumpărare.

Dintr-al nostru greu păcat,
Jertfa Lui mântuitoare
Cu Dumnezeu ne-a împăcat
Și ne-a adus eliberare.

Iar viața Lui triumfătoare
De ceruri ne-a ancorat
Și-o viață nemuritoare
Prin credință-am căpătat.

Suntem ca un abur ușor
Ce se-arată puțintel....
Dar spre cer, biruitor
Merge-al nostru suflețel.

Zaragoza 23/06/2012
de Ioan Hapca (Ionică)