Când am fost la şcoala primară, aveam în cartea de citire o bucată intitulată "Cornelia, mama Grachilor". Se spunea acolo cum, la Cornelia, o matroană romană, au venit într-o zi două prietene ale ei din societatea aristocratică a Romei şi, ca atâtea alte femei de azi, fiecare se lăuda cu bijuteriile ei. În cele din urmă, au cerut şi Corneliei să-şi arate bijuteriile. Ea a ieşit afară, a chemat pe cei doi fii ai ei, pe Tiberius şi pe Caius, şi i-a prezentat zicând: "Aceştia sunt bijuteriile mele".

  Copiii sunt, într-adevăr, mai scumpi ca orice bijuterie. Ei au un suflet veşnic şi pot deveni o binecuvântare sau un blestem pentru societate.

  Cât timp investeşti în ei?

  Unui mare bijutier din New York, cineva i-a dat spre prelucrare un diamant în valoare de peste un milion de dolari. Timp de o lună, el doar l-a studiat cu lupa să-i cunoască structura. Apoi, cu multă răbdare şi-a luat timp să-l prelucreze, să-i dea faţetele cu forme excelente. Era prea scump şi nu putea să-l lucreze în pripă. 

  Nu face asta de ruşine pe mulţi părinţi care nu au timp să şlefuiască, să modeleze caracterul copiilor lor?

  Biblia spune: "învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea" (Proverbe 22.6).