Doamne, tăcerea Ta mă doare
Și-n nopțile târzii de veghe,
M-ascund încet printre stele
Și-Ți caut fața Ta, da, Fața Ta.

Atâtea se frământă-n mine
Și-adun amar peste amar.
Acolo, într-un colț tăcută,
Inima, ar vrea să zboare iar.

Ar vrea să se reverse ca un ocean,
Să Te cuprindă-n brațe, să Te sărute.
O, dar parcă ești așa departe, departe,
Și dorul ei se stinge, și-ncet primește pace.

Tu nu-mi răspunzi așa, ca altădată
Și nici nu vii așa cum ești dorit,
Căci taine multe Tu ascunzi în Tine
Și doar credința știe că tânjesc….

Sunt inimi frânte, pline de durere
Care Te-așteaptă să vii cât mai curând.
Căci lumea, viața și tot ce ne-nconjoară
Nu știu ce-nseamnă numele Isus.