Cine sunt eu?

Stie cineva? Se poate raspunde acestei  intrebari cu oarecare autoritate sau trebuie sa resemnam ca este produsul unei speculatii imaginative? Voi afla vreodata cine sunt eu , cine e sotia mea?

Cand incepem sa punem intrebari cu privire la natura noastra fundamentala, intram pe un taram al discursului unde intuitia, gandul rational si abservatiile empirice se dovedesc rapid inadecvate.

Ca fiinte personale, cu capacitatea de a ne misca, suntem in permanenta subiectului  unei evaluari morale.

Noi suntem persoane. Dumnezeu este o perosana. Noi Ii semanam in acele elemente care , adunate laolalta, compun o personalitate. Dar care sunt acestea?

In continuare voi raspunde intrebari cine sunt prin ceea ce prezinta Scriptura. Urmeaza un sumar al asemanarilor dintre Dumnezeu si om.

1. Doreinte fierbinti

In Osea 11:8, Dumnezeu Se plange de nestatornicia copiilor Sai in termeni foarte miscatori. Limbajul bogat, chiar pasional ( „Cum sa te dau… Cum sa te predau… Mi se zbate inima in Mine si tot launtrul Meu se misca de mila !” )sugeareaza existenta, in cadrul personalitatii Sale, a unei realitati subiective care poate fi definita foarte limitat ca sentiment. Este ceva mult mai profund. Cu toata intensitatea fiintei Sale, Dumnezeu tanjeste dupa restaurarea relatiei cu copii Sai.

Cuvantul „doreste” din Psalmul 42:1 inseamna in mod literal o dorinta atat de intensa incat este auditiva.

2. Gandire evaluativa

In zilele lui Noe, Dumnezeu a evaluat vietile oamenilor. Ni se spune in Geneza..... mai departe citeste aici :http://sasualexandru.wordpress.com/2012/05/11/intelegand-oamenii-2/