Pe drumul care duce spre patria de sus
Mergea un biet creştin, soldat a Lui Isus,
Purta pe umeri, grea, o cruce şi-un destin,
Durerile ce-au fost în viaţa lui de chin.

În jur vedea mulţimea trecând cu pas grăbit
S-ajungă mai aproape de Cel ce i-a iubit...
Dar el mai şchiopătează...şi tălpile îl dor,
Căci spinii îl rănesc şi drumul nu-i uşor!

Se-opreşte uneori şi se aşează jos
Să-L cheme-n ajutor pe-al lui iubit Cristos,
Să-i dea puteri pe cale, să-i ia povara grea...
O...de-ar ajunge-odată acolo-n ţara Sa!

Priveşte plin de dor spre cer şi iar porneşte...
El ştie că acolo e Cel ce îl iubeşte,
Îi vede parcă chipul şi vocea Lui duioasă
Îi spune"Te aştept să te întorci acasă!"

Deodată-i pare mersul...o aripă în zbor,
Se-avântă plin de râvnă cu al iubirii dor!
Ce sfântă fericire să ai credinţa vie
Că Domnu-ţi pregăteşte o casă-n veşnicie!

Vulcan-11-05-2012
Mary